vineri, octombrie 22, 2010

Miruna iti multumim pentru ca ne-ai invatat sa redevenim oameni!


Campania pentru salvarea Mirunei Prodan s-a incheiat. A fost o campanie fara precedent in oraselul nostru de provincie amortit in blazare, indiferenta si nepasare pana acum. A fost novoie ca un copil ca un inger sa se imbolnaveasca, pentru ca noi, cetatenii orasului Giurgiu, sa ne aducem aminte ca suntem oameni si ca putinul nostru efort poate schimba o parte din lume. Initiatorul acestei capanii, Nicolae Barbu, are multe de povestit din aceasta experienta de viata. Si dupa ce Miruna se va intoarce acasa sanatoasa poate ca le va povesti. Au fost gesturi umitoare, atat in bine cat si in rau. Important este ca Miuruna a reusit sa castige pariul cu Giurgiu si cu cetatenii acestui oras. Poate ca de acum vom fi mai implicati. Poate ca minunea produsa de micuta giurgiuveanca va schimba caracterele cetatenilor acestei urbe pentru totdeauna. Sau poate a fost o scurta trezire din amorteala pentru ca mai apoi sa adormim in resemnare din nou. Mi-ar placea pentru noi sa ne pese. Sa depasim egoismul si sa gandim pentru noi. Sa ne pese si sa ne implicam. Giurgiuveni, treziti-va! Inca mai este timp sa facem ceva pentru vietile noastre! Pepi Mustateanu

miercuri, octombrie 13, 2010

Au giurgiuvenii curajul sa lupte?


De doua saptamani fac sapaturi la Muzeul Teohari Antonescu, la Centrul de Conservare a traditiei, la Arhivele Statului, ajutat de unul din putinii prieteni pe care ii mai am, incercand sa aflu daca din zona Giurgiu-Vlasca s-a nascut vre-o data un haiduc. Sunt trist si dezamagit. Nicaieri in istoria acstui judet nu exista consemnata prezenta unui luptator pentru dreptate.

Astazi giurgiuvenii din directia de finante au generat un protest spontan. Sunt mandru de faptul ca imi sunt concitadini. Dar ce vom face de acum in inainte?

Au giurgiuvenii curajul sa lupte? Putem sa depasim arogantele ieftine si sa ne asumam o lupta corecta pentru drepturile noastre? De ce ne e frica? Se poate mai rau de atat? Au giurgiuvenii puterea sa isi depaseasca orgoliile si sa se alieze intr-o actiune colectiva? Sau incercam sa “ne descurcam” individual in timp ce ne scufundam impreuna cu ceilalti intr-o mocirla a saraciei si a disperarii?

Nu am sa ma opresc din cautare. Inca mai sper ca giurgiuvenii nu sunt intinati de tradarile otomane si ca in adancul nostru exista scanteia demnitatii!

luni, octombrie 04, 2010

Comandante Che Guevara

In spiritul El Comandante, echipa de tineri din PSD Giurgiu se pregateste pentru victoria finala. Chiar daca pe poligonul de paintball cu gloante din vopsea, si chiar daca in conditii de maxima siguranta. Conform publicatiei electonice giurgiu-net.ro lucrurile au decurs in felul urmator:
" O zi mununata plina de aventura si suspans. De asta au avut parte participantii la a doua editie a concursului de Paintball organizat de Academia de Paintaball si Kiss Fm. Premiile consistente au motivat echipele inscrise in concurs sa adopte strategii de lupta cat mai diferite care sa aibe eficienta in lupta cu adversarii inarmati cu lansatoare de proiectile pline cu vopsea. Singurul partid cu o echipa inscrisa in concurs a fost echipa tinerilor PSD-isti care a si urcat pe podium la finalul acestui concurs."


joi, septembrie 23, 2010

Scrisoare catre pensionari

Dragi pensionari, speranta acestei natii sta in mainile voastre. Iesiti in strada! Uitati de cei tineri si lasi, al caror gest de maxima revolta este sa injure guvernul ascunsi in spatele unui blog.

Voi, cei care ati fost in strada in Decembrie 89, voi, cei care ati construit Romania pe care politicienii de astazi o vand la fier vechi, voi, cei care nu mai aveti ce pierde, voi mai puteti iesi in strada si lupta pentru a ne cere tara inapoi.

Intreg poporul pe voi vrea sa va vada luptand cu fortele de ordine, pe voi va vrea in strada sprijiniti in carje si bastoane, lesinand in imbulzeli de lupta, de la voi asteptam izbanda.

Noi va vom incuraja din fata televizoarelor, va vom compatimi si vom astepta o noua zi in care sa va vedem luptand din nou. Ba chiar vom critica pe alocuri ca sunteti prea putini si neorganizati.

Iar cei mai lasi de atat vor face socoteli sa fuga din tara fara lupta, sau vor sta cuminti la serviciul prost platit de frica concedierii sau vor injura pe la colturi, morti de foame, dar prea mandri pentru a se lasa vazuti in mijlocul multimii.

Dragi pensionari, salvarea acestui popor de lasi este in demnitatea voastra. Iesiti in strada, nu ne lasati !

luni, septembrie 20, 2010

Sa o punem de-o revolutie!










Cand stam la birou, la tribuna parlamentului, la masa presei sau oriunde, ne mai apuca grija de oameni, iar atunci suntem cu totii eroi. Cand e vorba de protestul real, in strada, de lupta cu reprezentantii puterii, indiferent ca cum se numesc ei, asteptam ca sindicatele sa scoata oamenii in strada.

Eu spun sa iesim cu totii in strada si sa ne cerem drepturile inapoi. Si viata si tara si libertatea sa ne-o cerem in gura mare, in fata guvernului si a prefecturilor sau oriunde se organizeaza proteste si sa strigam pana cand ne vor auzi, iar apoi sa strigam pana cand vocile noastre ii vor obseda pana la nesomn, iar daca nu au solutii pentru problemele noastre, sa strigam pana cand vor pleca acasa si vor lasa altii, oricare ar fie aceia, sa conduca tara asta mai bine decat ei.

Sa o punem de-o revolutie! Sa iasa in strada toti parlamentarii opozitiei, toti liderii partidelor care nu sunt la putere, toti liderii de opinie din toate domeniile, toti oamenii care vor o viata normala. Sa protestam fara sa luam in seama disputele sindicalistilor, ambitiile politicienilor sau orgoliile colegilor. Sa protestam si cei din privat si cei din sistemul bugetar, si pesionari si studenti, sa o facem pentru ca numai de noi depinde schimbarea pe care ne-o dorim.

Sa o punem de-o revolutie! Sa fim asa cum simtim, sa eliberam furia prin strigatele nostre, sa luptam democratic umar la umar pana cand vom obtine un raspuns revendicarilor noaste.

Sa o punem de un milion de revolutii separare care se mainfesta impreuna, milioane de revolutii la care nu ne cheama nimeni, dar la care noi participam din convingerea ca asa nu se mai poate.

Eu am sa fiu acolo de fiecare data si am sa protestez, va astep cat mai multi sa cerem schimbarea!

joi, august 12, 2010

Un om. Omul Pepi Mustateanu.


Nu am inteles niciodata astitudinea ostila a presei legat de mine. Nu inspiram teama asa cum insipira piliticienii corupti de astazi. Eram vulnerabil in fata lor iar ei nu conteneau sa blameze. Imi doream sa fiu prefect pentru ca vreau sa stau printre oameni ca sa ii ajut . Sunt giurgiuvean de zece generatii, sunt una cu orasul si judetul acesta si imi pasa de el. Nu exagerez daca spun ca functia de prefect presupune doua ore de birou in zilele in care nu sunt sedinte. Restul timpului l-as fi stat printre oameni. In spital, acolo unde oamenii sufera si uneori sunt tratati necorespunzator, in tribunale, acolo unde de multe ori dreptatea este vazuta din spate, in comune si sate, acolo unde oamenii sunt lipsiti de speranta. As fi facut o zi de audienta pentru toate deconcentratele, in asa fel incat in ziua aceea tot aparatul de stat sa fie in slujba cetateanului prin dialogul direct cu acesta. As fi verificat la sange cum este cheltuit banul public si as fi avut timp sa ascut durerea oamenilor pe care as fi putut din acea functie sa o vindec.
In tot acest timp am inteles ca in politica nu ai voie sa te superi. Cine se supara pierde si iese din joc. De aceea cand am simtit ca lupta pentru fotoliul de prefect nu mai are sens, am cerut in schimb functii in deconcentrate pentru echipa de tineri din care ma mandresc sa fac parte. In felul acesta in perioada scurta in care am fost la guvernare, Giurgiu a avut cea mai tanara echipa de directori si cea mai ambitioasa din istoria acestui judet.
Odata ajuns director al Inspectoratului Teritorial de Munca Giurgiu, m-am concentrat pe organizarea aparatului din subordine incercand sa ma preocup atunci de drepturile salariatilor in raport cu ministerul. Nu am suplinit lipsa unui lider sindical, dar inainte sa cer performanta oamenilor a trebuit sa ofer conditii. In felul acesta am reusit din a doua luna sa cresc parametrii de lucru aducand Inspectoratul Giurgiu intre primele locuri ca performanta la nivel national. Nu vreau sa ma laud cu realizarile din perioada in care am ocupat functia aceea. Ma mandresc insa sa stiu ca fostii mei colegi din ITM Giurgiu nu intorc capul atunci cand ma intalnesc pe strada. Pot spune chiar ca am legat prietenii cu o parte din colegi si asta ma bucura.
Acum inchei cu ceea ce am inceput. Am absolvit Colegiul National de Afaceri Interne si ma pregatesc pentru inca un master din toamna. Nu am sa renunt la dorinta de ajunge sa pot face ceva pentru orasul si judetul cu care ma identific. Sunt vicepresedinte PSD si mai important de atat fac parte dintr-o echipa de oameni capabili. Si nu ma refer la tot PSD-ul cand spun asta.
Vreau sa candiez la urmatoarele alegeri pentru ca numai asa imi pot masura valoarea in fata oamenilor. Si vreau sa dovedesc ca generatia care vine din urma poate schimba fata politicii plina de coruptie si de aranjamente si poate dovedi oamenilor ca se poate si altfel. Sunt sigur de asta, sunt sigur ca pot!

sâmbătă, iulie 31, 2010

Luptatorul


Cand vreau sa schimb cursul lumii nu ma asez in nici un caz in fata trenului. Ma urc insa in primul vagon, iar de acolo incerc sa avansez pana ajung la mansa locomotivei. Sigur ca voi parcurge cu trenul acesta trasee cu care nu sunt tocmai de acord. Dar pot recupera mai tarziu, cand voi indrepta cursul trenului acestuia in directia cea buna.
La un an dupa ce m-am inscris in PSD l-am cunoscut pe Victor Ponta. De atunci pastram aceeasi relatie. In tabara de vara de la Amara in anul 2000 ma pregateam sa candidez la functia de presedinte al organizatie municipale de tineret a PDSR si am reusit in scurt timp sa ocup acesta functie. Credeam atunci sincer in prietenia pe care o aveam cu seful tineretului pe judet Marian Maroiu. Si o perioada lunga de timp am crezut in prietenia lui. Acum e altfel.
Poate va plictisesc, dar chiar vreau sa spun acum nume ale unor oameni pe care i-am cunoscut in PSD si care sunt si acum alturi de mine, oameni impreuna cu care formez o echipa puternica in care eu cred foarte mult: Ionut Cioaca, Gigi Oprisan, Gabriel Trandafir, Andrei Simon, Genu Nan, George Palalau, Alin Arsenie, Dan Iatan si, mai tarziu, o echipa mai mare; am reusit sa ramanem uniti in ciuda evenimentelor care au trecut peste noi in toti acesti ani.
Sunt zece ani de atunci, dar toti acesti zece ani au fost unii care sa imi caleasca ambitia de lupta pentru mai departe. Nu mi-am neglijat in aceasta perioada studiile si la acea data obtineam cu media 9.50 Masterul in Management Bancar si Asigurari la universitatea Valahia Targoviste. Trec peste lupta pe care am avut-o initial cu o persoana care acum este la PNL pentru a ajunge presedintele organizatiei municipale.Trec si peste lupta cu contestatarii mei pentru a ajunge pesedintele organizatie judetene, dupa ce Marian Maroiu a implinti varsta de 35 de ani. Ajung insa la momentul in care Dan Nitulescu, o forta in politica giurgiuveana de atunci, a hotarat sa ma inlocuiasca din functie cu un angajat al sau din Zona Libera -Adrian Delea.
Chefuri in fiecare sambata, mese intinse, sute de tineri, petreceri in Fiesta-Club, toate menite sa ma inlature in favoarea preferatului d-lui Nitulescu. Singurii oameni care mai erau atunci langa mine sunt cei enumerati mai sus, fara acces direct la Marin Cristea, seful PSD de atunci, doar cu incerdere unul in celalalt si cu agerime politica. Fara sa blamam pe nimeni, numai prin discutii cu colegii, dar si cu sefii de la toate nivelurile, inclusiv cu dl Ponta, am reusit in numai o luna sa demontam toata constructia distructiva a contestatarilor mei.
In egala masura nu am ratat nicio ocazie in care sa particip la actiunile la nivel national, structura in care inca mai sunt vicepresedinte ales. Acolo am stabilit relatii cu toti, dar cu absolut toti liderii nationali ai PSD, de la domnul Ion Iliescu, domnul Nastase, domnul Geoana, domnul Vanghelie si pana la Nicu Banicioiu cel mai tanar lider, pastrand o relatie buna, chiar daca nu am luptat tot timpul pentru aceeasi cauza cu Victor Ponta.
Atunci am absolvit si Masterul in Stiinte Politice la Universitatea Ovidiu Sincai Bucuresti.Daca astazi nu sunt consilier judetean este pentru ca am luptat pentru echipa. Nicolae Badalau, presedintele PSD de atunci si candidatul la consiliul judetean, a refuzat sa imi ofere numarul de locuri pe care l-am solicitat noi cei de la tineret. Atunci am inceput o noua lupta interna. Mi-am retras candiatura pentru ca eu nu vreau sa primesc un post, iar echipa mea sa stea pe margine. In schimb am pregatit schimbarea presedintelui impreuna cu alti cativa colegi, dupa infangerea pe care a avut-o la consiliul judetean.
Nici proaspatul presedinte Radoi, cel pe care il ajutasem mult sa ajunga pe acea functie, nu mi-a fost mai de ajutor. Chiar daca ma pregateam sa candidez la functia de deputat in colegiul I Giurgiu, in ultima saptamana a reusit, ajutat de Miron Mitrea, sa il aduca in acest colegiu pe Madalin Voicu, actualul deputat de Giurgiu.Pentru schimbarea din functie a lui Cornel Radoi nu sunt eu vinovat. Alte greseli pe care le-a comis a facut sa fie schimbat din functie. Dar eu atunci eram targetat pe alte proiecte. Pentru ca pierdusem posibilitatea de a candida la parlamentare imi negociam la Bucuresti, chiar inainte de alegeri, functia de prefect pentru care a urmat o noua lupta careia a trebuit sa ii fac fata. Poate ca pe parcursul acestor lupte mi-am primit si nick-name-ul de Che Guvara sau poate din cauza temperamentului meu de luptator. Dar asta face obiectul unei alte postari.

sâmbătă, iulie 10, 2010

Tanarul


Imediat dupa terminarea liceului am inceput sa lucrez ca si colaborator la ziarul Giurgiu Express.Cu toate ca depusesem o cerere de angajare si la ziarul domnului Gaghi, si la cel al domnului Metaxa, singurul care a pariat pe mine a fost redactorul sef al acestui ziar, Dan Mucenic. Responsabila cu stirile acolo era Liliana Nicolae care acum este reporter BBC. Nu a durat insa mult si Dan Mucenic a strans o echipa in care ma numaram si eu, impreuna cu care a pus bazele unui nou trust de presa: Gene. Sediul redactiei se afla la parterul unui apartament pe strada Tineretului. Pe langa stiri eram si fotoreporter, ocupandu-ma de fotografiile, nedigitale pe atunci, care ilustrau ziarul. Acolo l-am cunoscut pe Ionel Muscalu si aceeasi parere buna pe care mi-am format-o atunci o am si astazi despre el. Creasem ziarul ,,Fermierul din sud “ format din 6 saptamanale care acopereau toate zilele saptamanii fara dumnica. Aveam practic un cotidian format din 6 saptamanale. Eram foarte incantat de ceea ce faceam chiar daca lucram zi-lumina. Atunci am cunoscut-o si pe fata care mai tarziu avea sa-mi devina sotie. Pret de un an si ceva, eram prezent la munca zilnic, de dimineata de la ora 8 si pana noaptea, cand, uneori la 10, 11, plecam acasa lasand ziarul era gata de tipar. Poate pentru ca pusesem foarte mult suflet in munca mea am suferit foarte mult cand intr-o zi, din senin, colegul meu Marius Naescu (acum ProSport) ne-a dat vestea dureroasa. Finantatorul ziarului Eugen Cocean inchide trustul de presa.
Dupa o luna de regrete, am luat initiativa impreuna cu inca trei colegi, si am gasit finantare pentru un nou ziar. De data aceasta formatul era unul nou, conceput de noi. ,,Tineretul Giurgiuvean” Era un saptamanal care aparea joia si care pe langa articolele scrise lejer, tinereste de noi, continea un element de noutate in presa de atunci: dedicatiile, pe care tinerii anilor 1996, fara internet sau telefon mobil, si le dadeau reciproc prin intermediul ziarului. Dupa sase luni, poate impresionat de vanzarile mari ale ziarului, poate de entuziasmul nostru, Mihai Preda, patronul televiziunii Tehnosat, ne ofera o emisiune de o ora, care se difuza sambata seara si care purta acelasi nume cu ziarul nostru - Tineretul Giurgiuvean.
Am intrerupt legatura cu presa in timpul stagiului militar apoi m-am intors la televiziunea Tehnostat unde mi-am reluat activitatea. Am inceput si facultatea in acelasi timp, la zi, la o facultate particulara. Crin Belea, colegul meu pe atunci mi-a simtit pasiunea pentru imagine, si a insistat sa incerc sa filmez. Mi-a placut atat de tare incat, in scurt timp, am lasat stirile pentru imagine. Eram operatorul preferat al realizatorilor de emisiuni de atunci: Cosmin Cretu, Ionel Muscalu sau Emil Talianu.
Numai ca la momentul in care Mihai Preda a vandut televiziunea, nu mi-am mai gasit locul in colectiv si am prins curaj sa dau examen pentru postul de profesor suplinitor in invatamant. Terminam si facultatea si dupa licenta gandeam ca invatamantul putea fi o varianta. Asa am ajuns sa il am director pe profesorul Emil Talianu care atunci era directorul scolii ,,Emil Gulian”.
Tot domnul Talianu a fost cel care intr-o zi ma intreaba daca nu cumva mi-ar placea sa merg la o sedinta la PSD.
De aici incepe o noua etapa a vietii mele care face obiectul urmatoarei poastari.

duminică, iulie 04, 2010

Un copil.Copilul.



Imi este destul de dificil sa scriu despre mine, cand este vorba de o perioada din care toate lucrurile pe care le stiu sunt aflate de la alte persoane.
Dar, de notat este, ca la nivelul anilor 70, in spitalul Giurgiu erau putine sanse de supravietuire pentru un copil care la momentul nasterii se afla cu cordonul ombilical infasurat in jurul gatului. In ciuda acestei probleme, ziua de 29 iunie sau Sfantul Pentru a facut sa ma nasc. Drept multumire, parintii mei s-au gandit sa imi puna numele sfantului care m-a nascut viu. Numai ca de la nastere pana la botez a mai trecut ceva timp si numele meu nu a mai fost Petru, numele curat al sfantului, ci Petrisor, numele nimanui care numai nume de sfant nu este.
Astfel, a trebuit sa plec in viata cu un nume alintat care de cele mai multe ori nu rezoneaza cu atitudinea mea ferma. Colac peste pupaza nasul meu, Pepi Dinu, a insistat sa mi se spuna Pepi, iar numele alintat sa fie numai unul scris in acte si atat.
Scola generala a fost una de cartier, scoala numarul 2 unde li se preda, iar ei nu prea se omorau cu invatatul, copiilor din zona Sloboziei.
Despre scoala aceea comunista insist sa spun ca a fost una cu scopul clar de indobitocire a individului. Tot ce trebuia sa retinem era ca noi nu suntem apti, nici capabili, ca nu trebuie sa speram sau sa visam, pentru ca visele sunt pentru altii, nu pentru noi. Cu toate astea am legat multe prietenii acolo, unele din ele fiind vii si acum si cu care ma mandresc sincer.
Dar anturajul si gasca de atunci, a facut ca la sfarsitul acestei perioade sa ne transformam in cocosei capabili de incaierari baietesti sau alte fapte de eroism inutil. Atunci, cu toate ca nu regret nimic, am comis si greseli cu care rautaciosii incearca sa ma blameze si acum, neavand alta pata pe care sa o scoata la lumina din viata mea.
Liceul a decurs normal, fara sa fiu un eminent, ba chiar si cu cateva corigente si penalizari pentru absente care sa coloreze perioada aceea nesigura a fiecarui adolescent.Cele mai frumoase amintiri din liceu sunt poate primele iubiri sincere si primele incercari de a descoperi viata si valorile ei. Pentru ca nu aveam bani pentru alte distractii, in fiecare dupa-amiaza eram in casa de cultura. Acolo eram inscris in cercul de literatura, science-fiction, dramaturgie si dansuri, iar asta imi umplea tot timpul.
Nu vreau sa omit faptul ca la varsta de cinci ani am primit in familie si o surioara, Madalina, care acum locuieste in Giurgiu, este asistenta, este casatorita si are si un baietel de 10 ani.
Eu si sora mea dupa numai un an de la nasterea ei am fost parasiti de tata, iar eu de atunci a trebuit sa fiu ,, barbatul “ care sa raspunda cerintelor barbatesti, in casa aceea in care supravietuiam impreuna cu bunica, sora si mama mea din salariu de muncitoare al mamei mele.
De aceea la terminarea liceului, in ciuda mediei mari de la bacalaureat, nu am mers la facultate atunci, asa cum au facut majoritatea colegilor mei, ci cativa ani mai tarziu, in schimb m-am angajat la un ziar si m-am inscris la o scoala postliceala cu profil industrial din Giurgiu.
De aici incepe o noua perioada, o ucenicie in ale vietii, pe care o voi trata separat in postarea viitoare.

marți, iunie 29, 2010

Curriculum Vitae



Cateva postari incepand de astazi voi scrie despre mine. Nu ma urc pe soclu si nici nu imi scriu memoriile. Dar cred ca sunt dator cu un C.V. Pana la urma cine sunt eu sa deschid gura in urbea noastra si sa am ceva de spus? Fiul nimanui, aparut de niciunde, cu zeci de guri gramada sa il blameze, care isi tine drumul greu in politica de vreo zece ani. Cred ca inainte de a ma angaja in cursa pentru existenta trebuie sa prezint un C.V. Voi incerca sa fiu neobrazat de sincer si voi povesti totul de acum 35 de ani si pana astazi cand merg sa imi ridic diploma de absolvent al Colegiului National de Afaceri Interne din cadrul Universitatii Alexandru Ioan Cuza. Nu insist sa ma cititi. Voi posta cam la o saptamana cate o etapa. Imi propun asta azi si sper sa ma pot tine de cuvant. Voi povesti si tabu-uri si istorii cunoscute. Sper sa nu plictisesc. Multumesc de rabdare.
Pepi Mustateanu, un giurgiuvean.

marți, iunie 22, 2010

Numai o zi


Marti, pe 29 iunie este Sfantul Petru. In fiecare an este sarbatorit la aceeasi data. Difera ziua din saptamana. Acum 35 de ani a fost intr-o zi de Duminica. Atunci m-am nascut eu. Tinand cont ca numele meu este o derivatie de la Petru pot spune ca m-am nascut de ziua mea :) Odata cu implinirea varstei de 35 de ani oficial intru in ultimul an in care mai sunt considerat tanar. Sau mai concret in ultimul an in care mai sunt acceptat la tineret. Nu ma sunati pentru ca voi avea telefonul inchis. Dar nu de asta vorbeam.
Nu vorbim nici de faptul ca sunt cel mai longeviv lider de tineret de pana acum.
Ce vreau sa spun cand privesc in urma este ca tot ce am reusit in acesti ani a fost sa dovedesc cum ca se poate.
Se poate ca fiul nimanui sa ajunga sa conduca organizatia de tineret a celui mai greoi partid politic, plin la acea vreme de dinozauri dornici sa isi puna fiii sefi la tineret. Ca se poate ca un pusti care nu a fost cel mai cuminte in copilaria sa, sa devina responsabil si sa stea la masa deciziilor politice alaturi de oameni de seama in acest judet. Ca se poate ca dupa zece ani de politica sa nu fac niciun fel de afaceri cu statul. Ca se poate atunci cand crezi in echipa, sa cresti impreuna cu un grup care va mai avea cate ceva de spus in politica giurgiuveana. Ca se poate si ca orice tanar poate sa aiba curajul de a visa asa cum eu am facut-o atunci cand numele meu era pe prima pagina a ziarelor din Giugiu, atunci cand am luptat sa ocup functia de prefect. Si multi m-au blamat, dar pana astazi nimeni nu m-a intrebat ce as fi facut daca ajungeam acolo. Ca se poate sa visez la mai mult si sa sper la o proba de foc in fata electoratului candidand la urmatoarele alegeri. Ca putem schimba putin lumea in jurul nostru in bine, incercand sa schimbam factorii de decizie ai acestei lumi. Nu vreau sa se inteleaga ca ma ofer drept exemplu. Vreau doar sa fim mai multi care sa ne asumam blamarea presei si sa luptam pentru un viitor mai bun. Pentru ca stand pe margine resemnati si acuzandu-i pe cei ce lupta, nu vom putea schimba nicicum lumea in bine!

marți, iunie 15, 2010

Guvernul Boc intre motiune si mictiune


Motiunea nu a trecut. De astazi cincisprezece miloane de romani sunt supusi genocitului elaborat cinic de Guvernul Boc-Udrea-Videanu-Berceanu etc.
De astazi dictatura a mai facut un pas. Va fi o vara rea si o iarna dureroasa plina de stiri cu oameni disperati, infometati, alungati din case de banci pentru neplata creditelor,batrani fara medicamente murind sub ochii nostri, si fapte antisociale creeate de oameni disperati care vor talhari in strada din disperarea de avea ce pune pe masa la copii.
Dincolo de asta as vrea sa retinem cata nevoie avem de democratie. As vrea sa nu mai aud niciodata spunandu-se ca e nevoie de unul care sa hotarasca pentru toti. Sa nu mai blamam institutiile democratice ale statului, si sa nu mai credem ca exista inividul care detine magia de a face sa traim cu totii bine.
Ar trebui sa fim mai atenti cand decidem viitorul nostru. Sa invatam din asta ca trebuie sa mergem la vot, pentru ca fiecare vot conteaza, si sa avem grija cu cine votam.
Mai este o speranta, mai putem inca sa iesim in strada si sa ne cerem drepturile. Mai avem timp sa constientizam ca viitorul e in mainile noastre si ca nu vom schimba nimic stand in casa si injurand puterea uitandu-ne la televizor.
De astazi nici Dumnezeu nu ne mai poate ajuta. Doar noi mai putem schimba lucrurile in bine implicandu-ne, avand atitudine, lasand comodidatea de-o parte si implicandu-ne civic in atitudine pentru viitorul nostru.

vineri, iunie 11, 2010

Superblogul




Lume, lume, superblogul este gata de actiune! Intalnirea bloggerilor giurgiuveni a fost stabilita sa fie Duminica, pe 13 iunie(sper sa fie cu noroc) a.c., ora 18.00, la terasa din Parcul Alei. Nu ii facem reclama terasei dar daca patronul se simte si da o bere nu il refuzam. Am citit pana acum ca participa: Sictireli, Traian Metaxa, Iadu Michiduta, Ana Nuspuicine, Focsipara, si e deabia incepul ca mai vin ei :) A, si eu ! Si cine mai vrea sa vina sa fie primit.
Asta pana acum. Cand mai apar noutati va vom mai spune. De-o mai vrea sa vina un om de bine care are ceva de spus dar nu are blog, sa fie primit. De exista ONG-uri prin Giurgiu care vor sa faca parte din echipa vor fi primite bine.
Sunt foarte curios si nerabdator sa vad cum va arata pana pana la urma.
Un lucru e cert: Pariul cu bloggeri este castigat de ei, de bloggeri. A iesit ceva pana la urma in ciuda carcotasilior care omorau proiectul din fasa.
Ne vedem Duminica la intalnire, sau luni pe blog sa va povestesc ce-am hotarat !


miercuri, mai 26, 2010

Cum vor vota parlamentarii de Giurgiu?



Presa libera din Giurgiu transmite competitii sportive si serbarile de Craciun de la Gradinite. Si scrie despre cum se distreaza P.D.-L.-ul de Sfantul Gheorghe, si cum sta treaba cu canicula ce va sa vina. Parlamentarii de Giurgiu apar in presa numai pentru a se lauda cu maretile realizari de a plomba un drum care era oricum sters de pe harta.
Nimeni nu ne spune pentru ca nimeni nu ii intreaba: CUM VOR VOTA PARLAMENTARII DE GIURGIU MOTIUNEA IMPOTRIVA SCADERII PENSIILOR , A SALARIILOR, A AJUTORULUI DE SOMAJ, A AJUTORULUI MATERNAL SI A AJUTORULUI MINIM GARANTAT?
Mai tineti minte ca in colegiul in care locuiti a fost un candidat la Senat si unul la Camera Deputatilor ca v-a oferit dupa caz, o galeata, o punga cu zahar si ulei, cincisute de mii, sau o vrajeala ieftina ca sa il votati? Aceia trebuie acum sa va reprezinte. E bine sa le urmarim evolutia pentru ca peste doi ani vor veni din nou cu punguta la usa dumneavoastra pentru a va cersi votul.
Deci, cine ii intreaba?

vineri, mai 21, 2010

Salvaţi-l pe Emil Boc!


Nu credeam sa ajung sa spun asta. Dar am intrat in Palatul Sutu si m-am convins .
El zice asa:

Ai luat vreodată un pumn în gură după ce tipul de lîngă tine a fluierat-o pe gagica celui mai şmecher tip din cartier? Ţi s-a scăzut vreodată nota la purtare pentru geamul şcolii spart de colegul de bancă? Ai luat vreodată nota 1 la teză pentru că tipul din spate copia de la tine?

Ei bine, acum ştiţi cum trebuie să se simtă zilele astea Emil Boc. Dar ca să-l înţelegeţi şi mai bine, luaţi de ascultaţi o poveste. Stătea, săracu’ Emil, într-o seară de mai, închis în birou, îngropat în hîrtii din care nu înţelegea nimic, cînd aghiotantu’ lui, ăla micu’, de-i cară servieta, dă cu uşa de perete: “Domnu’ Emil! Domnu’ Emil! Daţi pă Realitatea, că a ieşit şefu în direct!”. Aşa era, Traian Băsescu, de la Cotroceni, făcea un anunţ important pentru ţară. Continuarea aici.


Update: am adaugat in blogroll inca trei giurgiuveni. Sa fie primiti.Daca este vre-un blogger giurgiuvean care sa imi lipseasca din lista sa mi se spuna.Macar atat pot face si eu.Sa fi usa catre toti giurgiuvenii.

joi, mai 20, 2010

Basescu pentru Romania

Cati din oameni astia care au iesit in strada au votat in urma cu cateva luni Traian Basescu? Cati au judecat prezenta la Timisoara a lui Geoana? Unde e Timisoara cea cu protestele acum? Cati au considerat pacat de moarte vizita la Vantu?
Cati dintre dumneavoastra cei care cititi acum ati stat acasa si nu ati mers la vot gandind ca votul ala nu conteaza? 15, 25% ?

joi, mai 13, 2010

IMI DAU DEMISIA !!!!


DEMISIE OFICIALA
Subsemnatul, Petrisor I.Mustateanu, va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv. Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani jumate, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mareusurinta. Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta. Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor. Vreau sa cred sincer ca bomboanele sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca. Vreau sa stau intins la umbra unui copac,cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel. Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame. Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam. Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la cornet. M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare. Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa. Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate , care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie. Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade? Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Ghita repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara violenta implicita la fiecare zece secunde.Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului “Speranta”, navigand cu “Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele garajului.Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de anatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: “Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane. Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan. Gata, stop, cedez! emisionez din functia de ADULT. Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate .Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati.
Eu vreau sa cresc MIC!
Text preluat de pe blogul regretatului Mile Carpenisan.


Cosmin am preluat leapsa. Dar m-ai luat prin surprindere. Mai dureaza putin pana voi fi gata sa scriu atat de personal.

marți, mai 04, 2010

Inscrie-te online !

Pe data de 2 Mai, asa cum poate ati vazut si la Tv, tinerii inscrisi online in PSD au fost primiti in cadru festiv in partid, primind carnetele de membrul chiar de la presedintele partidului Victor Ponta. Nu au fost multi giurgiuveni printre cei inscrisi. Dar au fost. Dincolo de luptele din partid sunt oameni care cred sau care isi pun speranta in PSD. Iar dezordinea creeata de alegerile interne se va incheia pana la urma. Eu ii intreb aici pe candidati, care va fi oferta lor pentru tinerii din Judetul Giurgiu? Sau care va fi oferta lor electorala? Sau care le va fi mesajul pentru varstnici? Mi-e teama ca am uitat sa facem politica. Suntem orbiti de aritmetica voturilor. Tratam oamenii ca pe niste cifre. Dar ei nu sunt. Oamenii asteapta de la noi un mesaj. Inscrie-te online: Aici.

miercuri, aprilie 28, 2010


 

sâmbătă, aprilie 24, 2010

Problema P.S.D. continuare...


Au inceput pregatirile pentru alegerie interne care vor urma. Statul spune ca trebuie inceput procesul de la nivel de comuna, oras, municipiu, si abia apoi judet. In paralel se tin adunari generale si la structurile de tineret si femei.
S-au tinut deja adunari generale in cateva localitati. Nu sunt incantat de ceea ce vad. Rivalitatea dintre liderii de la centru a ajuns sa afectezeze partidul pana la nivelul celor mai mici nuclee. Am fost mirat sa vad ca in unele localitati sunt cate doi candidati la functia de presedinte al filialei comunale. Si ca, o data cu victoria unuia, echipa se fragmenteaza. Or poate partidul asta trebuia reformat de mai de mult. Poate avem nevoie sa trecem prin focul acesta. Cu toate ca nu cred. Nu vad nimic bun in aceste razboaie. Eu nu reusesc sa inteleg. Si as intreba orice membru de partid :
Pentru ce ne luptam? De ce acceptam ca pentru ambitiile unora sau ale noastre sa distrugem organizatia. Cel care va invinge intr-un final ce va mai face cu o organizatie slabita, satula de frictiunile interne si incapabila sa mai duca o lupta electorala serioasa?
Pentru ce ne dorim victoria? Pentru oamenii din partid? Sau pentru interesele noastre meschine?
Cu ce v-au ajutat liderii care va cer sa ii sustineti? Cine dintre ei a dorit victoria echipei si cine fost preocupat de propria bunastare ?
Ganditi-va bine inainte de a alege!
Oameni buni, dragi candidati indiferent de functia la care aspirati, va rog, opriti luptele interne, opriti loviturile sub centura. Nu mai constrangeti oamenii sa faca parte dintr-o tabara sau alta...Incercati sa fiti constructivi, sa spuneti cat de buni puteti fi, ce lucruri utile si minunate puteti face ...Nu mai blamati colegii candidati sau sustinatorii acestora, nu e corect!

Va urma...

UPDATE

Sambata seara in salonul de petreceri din comuna Izvoarele sat Chiriacu, presedintele P.S.D.Izvoarele, Silviu Cazacu a sarbatorit botezul fiului sau Alexandru Constantin. Am fost impresionat placut sa vad ca domnul Vanghelie a venit acolo sa sarbatoreasca evenimentul impreuna cu noi si cu presedintele interimar P.S.D. Giurgiu Adrian Popescu. A fost o petrecere pe cinste. Garantat Vanghelie!

Update2.

Senatorul Tutuianu a renuntat la colaborarea cu filiala Giurgiu a P.S.D. De organizarea alegerilor se ocupa presedintele interimar Adrian Popescu.

miercuri, aprilie 21, 2010

Vizita la Giurgiu a presedintelui Ponta si a secretarului general Dragnea.



Intalnirea conducerii centrale cu ,,echipa” P.S.D. Giurgiu a avut loc marti, pe 13 Aprilie, la sala de conferinte a hotelului Sud , langa Billa.
Cu patru zile inainte, adica vineri, Nicu Badalau tinuse o intalnire la Bolintin cu majoritatea primarilor P.S.D., o intalnire consultativa prin care sa afle parerea acestora despre o posibila candidatura a dumisale pentru functia de lider al filialei Giurgiu.
Dar nu asta era problema. Problema este ca dominatia turca de sute de ani asupra orasului are inca o amprenta evidenta pe caracterele oamenilor. Spun asta pentru ca foarte multi ,,colegi” au inceput sa faca trasee, cand spre Bucuresti la sediul din Kiseleff sau Baneasa, cand spre Alexandria la domnul Dragnea, iar daca nu au facut trasee, au dat telefoane si au incercat sa primeasca si numai binecuvantarea unui interimat pana la alegerile ce vor avea loc la sfarsitul lunii mai.
Numai ca nici presedintele Ponta si nici S.G. Dragnea nu isi doresc sa aleaga inaintea organizatiei. De aceea au avut o atitudine exemplara, echidistanta, prin care nu au afisat nici o apropiere de vreun candidat caruia sa il mareasca sansele in cursa pentru presedintie. Au fost discutii lungi in care sefii au ascultat parerile oamenilor si s-au cautat solutii pentru problemele urgente. Un punct interesant de discutie a fost cel in care ne-am consultat cu privire la oportunitatea mentinerii aliantei cu P.N.L. la Consiliul Judetean si cel Municipal.
Singurele sugestii primite de la conducerea centrala au fost respectarea calendarului alegerilor in teritoriu si a normei de reprezentare calculate dupa un algoritm valabil in orice organizatie din tara si descurajarea colegilor care lansau zvonuri in organizatie despre o sustinere pe care ar avea-o de la unul din liderii importanti de la centru. In plus a fost desemnat de catre dl Dragnea senatorul Adrian Tutuianu ca secretar consultativ pentru organizatia Giurgiu pana la momentul algerilor.Atat.

Ce ar mai fi de spus:

1 .Eu nu voi mai candida la sefia organizatie de tineret pentru ca in luna iunie implinesc 35 de ani.
2.La Hotel Sud am fost impresionat de portretul patronului pictat in holul de la intrare. Nu stiu cum sa il calific, comunist ? sau burghez ?

Va urma…

duminică, aprilie 18, 2010

Problema P.S.D. Giurgiu.


Poate ca m-am hotarat cam tarziu sa tratez problema P.S.D. Giurgiu. Poate ca nu ar fi trebuit sa las barfele si discutiile colaterarale sa creeze o parere asupra a ceea ce se intampla in filiala Giurgiu a P.S.D.
Cu toate astea trebuie sa recunosc faptul ca in P.S.D. Giurgiu apele sunt suficient de tulburi. S-au creat de-a lungul timpului rani greu de neglijat intre oamenii care generic se numesc colegi. Privit din interior consider ca o mediere este destul de greu de realizat. Insa nu imposibil. In primul rand trebuie redat spiritul de echipa. Asta e cel mai greu. In PSD Giurgiu nu mai exista de mult ideea de echipa. Eu impreuna cu colegii de la tineret am creat o mica enclava insa foarte fragila, in care speram ca partidul va redeveni o echipa si ca razboaiele deschise sunt numai mici tachinari. Insa nu este asa.
Marian Maroiu a reusit sa izoleze echipa de la municipiu de restul partidului incat unii colegi se privesc ca si adversari cu cei de la conducerea judeteana.
Primarii P.S.D. in mare au toata aprecierea mea. Sunt niste eroi, daca ne gandim ca au rezistat tentatiei de a migra catre partidele care le-au facut oferte tentante. Asta privit si prin prisma dezechilibrului de la judet care ii poate afecta suficient in cazul in care nu se gaseste o solutie viabila.
Mai sunt printe ei si cate o exeptie, doua care joaca la toate capetele, cu toate partidele, ca orice roman impartial, ca sa se stie acoperit indiferent de evolutia politica de la nivel national. Si asta ne face rau.
In plus isi doresc mai mult decat partidul poate oferi. Iar asta creeaza tensiuni inutile.
Vicepresedintele Consiliului Judetean, Tudorel Tone este singurul care mai beneficiaza de o functie administrativa de pe urma activitatii politice. De la el asteptarile sunt mai mari decat realizarile, iar asta creeaza frustrari. In plus se afla si in pozitia de coleg cu adversarii nostri din P.N.L. Iar asta ii cauzeaza suficient la imagine, incat sa aiba un start greu in cursa pe care si-o doreste spre sefia filialei Giurgiu a P.S.D.
Nostalgicii incurajeaza o intoarcere la sefia partidului a lui Nicolale Badalau. Nu stiu daca este o solutie.
Pe de alta parte rezultatele bune obtinute la Giurgiu la ultimele alegeri incurajeaza foarte multi sustinatori sa isi doreasca la sefia P.S.D. pe Adrian Popescu, un apropiat al domnului Vanghelie, un tanar ambitios, nascut si crescut in orasul Bolintin.
Va continua...

miercuri, aprilie 14, 2010

Hotoaica de masini...

video

Consilieri locali pe care i-ai votat, impreuna cu primarul pe care l-ai votat,au votat o hotarare de consiliu local, care trimite hotoaica de masini sa ridice orice masina parcata...legal in parcare. Daca imaginile nu sunt clare va povestesc eu. Orice masina care are afisat un anunt de vanzare, indiferent unde e parcata, va fi ridicata. Zi si tu!

duminică, aprilie 11, 2010

Cand Dumnezeu are chef de glume

De ziua ficei mele Clara, Andrei Muscalu a fost insotit de parintii sai, Monica si Ionel. La 15 minute dupa incheierea petrecerii Ionel Muscalu ma suna sa-mi spuna ca...si-a uitat sapca !
La numai doua zile sora si cumatul meu pleaca in graba dupa o vizita scurta la mine si dupa 10 minute cumnatul ma suna sa-mi spuna ca...sapca lui a ramas la mine in cuierul din hol.
Nu trece o saptamana si familia Cretu urca pana la mine pentru cateva minute. Dupa ce pleaca constat ca sapca lui Cosmin Cretu...a ramas la mine.
Nimic iestit din comun la prima vedere.Ganditi-va totusi ca asta mi s-a intampat... mie! Ironia sortii nu?


Prietenii stiu de ce. Iar cei care nu stiu sa-mi intrebe dusmanii.

miercuri, aprilie 07, 2010

Scandal in Piata Centrala




Decizia Primarului Lucian Iliescu de a vinde spatiul verde dintre Piata Centrala si blocul B.C.R., in scopul constuirii unui hipermarket a creat nemultumirea pietarilor care sunt foarte infuriati. Acestia ameninta cu greva si proteste de strada. Si-au pregatit in acest scop banere cu mesaje de protest. Oamenii cred ca in acest fel Piata Centrala va avea soarta Pietei Tineretului, adica va fi inlocuita cu un hipermarket, iar ei nu vor mai avea unde sa-si desfaca produsele cultivate.
In ceea ce ma priveste sustin demersul oamenilor. Cred ca Giurgiu are nevoie de investitii in productie, care ca creeze locuri de munca si astfel sa aduca bani pe piata giurgiuveana , nicidecum investitii in comert care sa ia banii din Giurgiu si sa lase si oamenii fara un loc in care sa desfaca putinele legume pe care le cutiva in gospodarii. In plus, giurgiuvenii au nevoie de legume proaspete si ieftine, nu produse fara gust, scumpe si de import, cum gasim in hipermarketuri.
P.S. de ce tace presa independenta din Giurgiu ?

luni, aprilie 05, 2010

Canibalizarea Romaniei


TU esti complicele actualului sistem de guvernamant in tendinta de canibalizare a Romaniei. Nu reusesti sa vezi adevaratii vinovati pentru ca in crizele tale de furie iti sunt mai aproape vecinii, prietenii,colegii, parintii, copiii, semenii pe care sa dai vina.
Da, tu esti vinovat, cel care te certi cu vecinul care nu si-a platit intretinerea si din cauza caruia tu crezi ca ti-a oprit caldura .
Tu, cel care in plina greva a profesorilor nu te solidarizezi cu semenii tai, ci ii blamezi pentru ca stii tu o educatoare care cere martisoare de aur.
Tu, cel care nu intelegi ca trebuie sa cumperi produse romanesti ca sa putem tine economia acestei tari in viata.
Tu, cel care nu vezi regii asfaltului si clientela politica cea care suge resursele acestui stat, in schimb te bucuri ca urmeaza sa scada pensiile unora care au reusit sa obtina doi poli in plus la banii pentru batranete.
Si stii ce e mai rau? Canibalii mancau indivizi din triburi vrasmase, nu pe cei din propriul trib. Tu, noi suntem mai rai. Suntem caini, ne agatam cu disperare sa supravietuim urcandu-ne pe cadavrele semenilor, surzi la strigatul lor de disperare. Si-ti vei dori sa traiesti intr-o lume solidara cand tu vei fi jos, iar altii vor urca pe trupul, cariera, munca,viata ta, devenita cadavru si vei striga, dar nimeni nu te va auzi. Atunci iti vei aminti de propria surzenie!

joi, aprilie 01, 2010

NO COMMENT


Acelasi om la cativa ani diferenta. In anumite privinte neschimbat. Fara comentarii din partea mea. Astept comentariile voastre .

miercuri, martie 31, 2010

De 1 Aprilie :)









..........................................................................................................................................................................................................................














...................................................................................................................................................................................................



..................................................................................................................................................................................................................