joi, august 12, 2010

Un om. Omul Pepi Mustateanu.


Nu am inteles niciodata astitudinea ostila a presei legat de mine. Nu inspiram teama asa cum insipira piliticienii corupti de astazi. Eram vulnerabil in fata lor iar ei nu conteneau sa blameze. Imi doream sa fiu prefect pentru ca vreau sa stau printre oameni ca sa ii ajut . Sunt giurgiuvean de zece generatii, sunt una cu orasul si judetul acesta si imi pasa de el. Nu exagerez daca spun ca functia de prefect presupune doua ore de birou in zilele in care nu sunt sedinte. Restul timpului l-as fi stat printre oameni. In spital, acolo unde oamenii sufera si uneori sunt tratati necorespunzator, in tribunale, acolo unde de multe ori dreptatea este vazuta din spate, in comune si sate, acolo unde oamenii sunt lipsiti de speranta. As fi facut o zi de audienta pentru toate deconcentratele, in asa fel incat in ziua aceea tot aparatul de stat sa fie in slujba cetateanului prin dialogul direct cu acesta. As fi verificat la sange cum este cheltuit banul public si as fi avut timp sa ascut durerea oamenilor pe care as fi putut din acea functie sa o vindec.
In tot acest timp am inteles ca in politica nu ai voie sa te superi. Cine se supara pierde si iese din joc. De aceea cand am simtit ca lupta pentru fotoliul de prefect nu mai are sens, am cerut in schimb functii in deconcentrate pentru echipa de tineri din care ma mandresc sa fac parte. In felul acesta in perioada scurta in care am fost la guvernare, Giurgiu a avut cea mai tanara echipa de directori si cea mai ambitioasa din istoria acestui judet.
Odata ajuns director al Inspectoratului Teritorial de Munca Giurgiu, m-am concentrat pe organizarea aparatului din subordine incercand sa ma preocup atunci de drepturile salariatilor in raport cu ministerul. Nu am suplinit lipsa unui lider sindical, dar inainte sa cer performanta oamenilor a trebuit sa ofer conditii. In felul acesta am reusit din a doua luna sa cresc parametrii de lucru aducand Inspectoratul Giurgiu intre primele locuri ca performanta la nivel national. Nu vreau sa ma laud cu realizarile din perioada in care am ocupat functia aceea. Ma mandresc insa sa stiu ca fostii mei colegi din ITM Giurgiu nu intorc capul atunci cand ma intalnesc pe strada. Pot spune chiar ca am legat prietenii cu o parte din colegi si asta ma bucura.
Acum inchei cu ceea ce am inceput. Am absolvit Colegiul National de Afaceri Interne si ma pregatesc pentru inca un master din toamna. Nu am sa renunt la dorinta de ajunge sa pot face ceva pentru orasul si judetul cu care ma identific. Sunt vicepresedinte PSD si mai important de atat fac parte dintr-o echipa de oameni capabili. Si nu ma refer la tot PSD-ul cand spun asta.
Vreau sa candiez la urmatoarele alegeri pentru ca numai asa imi pot masura valoarea in fata oamenilor. Si vreau sa dovedesc ca generatia care vine din urma poate schimba fata politicii plina de coruptie si de aranjamente si poate dovedi oamenilor ca se poate si altfel. Sunt sigur de asta, sunt sigur ca pot!

12 comentarii:

  1. Ce shmecher esti Pino. Ca caligrafiezi om cu O mare ai pus punct dupa sinta UN OM. Nu te judec, sa nu ma intelegi gresit. Toti ar trebui sa ne dorim sa se scrie despre noi ca am fost om, cu O mare.
    Eu, spre exemplu, as dori ca pe crucea mea sa scrie simplu. A fost un om.
    Depinde de mine daca se va scrie cu O mare sau mic. Drumul pana la cruce nu-i departe. In schimb, drumul pana la Om cu O mare...e foarte lung.

    RăspundețiȘtergere
  2. Domnule Mustateanu suntem colegi dar nu te cunosteam asa cum am avut prilejul azi dupa ce am citit prezentul.Toata admiratia mea.M-ai intrigat cu o banuiala dar bine ca s-a intamplat asa,altfel nu te citeam.Felicitari.Sunt sigur ca POTI.Deocamdata raman anonim.

    RăspundețiȘtergere
  3. E foate usor sa vrei, dar e foarte greu sa poti.

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna apologia O-ului domnu...Metaxa..
    Nu ca n-as vrea si pui. Ce, nu suntem o sotietate de consum:))

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu există un om cu O mare. Poate exista, cel mult, un mare om, cred. Suntem foarte mici, în esenţă, oricât de mari ni s-ar părea că am fost. Nu, Joker? :)

    RăspundețiȘtergere
  6. My Experience
    Am cunoscut un tip care avea un papagal, maaaamaaaa. Si cu toate astea a murit de foame. :) Am cunoscut si un mare om (peste 2 metri inaltime), dar care a murit ca prostul, alunecand pe o coaja de banana. :) Omului cu O mare nu i se poate intampla asa ceva.
    My E., suntem asa cum spui, niste pigmei in comparatie cu marii oameni. (Fara gluma de data asta).
    Pentru Joker... un zambet.
    Pentru Pepi... Mergi pe drumultau. Cale batuta!

    RăspundețiȘtergere
  7. Simate Domn profesor,da,mi-ati fost profesor la Scoala Generala Nr5.Vreau sa va feliciti pentru tot ce-ati facut,va felicit pentru cariera politica si va multumesc pentru tot ce ma-ati invatat.Referitor la fotografie,o MARE adunatura de comunusti iar dumneata un mare lingau.Va rog ca la urmatoarea intalnire cu distinsi memri ai pardidului comunis sa abordati o tinuta decenta ci nu una de"cocalar". In rest vreau sa va urez numai bine si multa sanatatea si viata politica cat mai scurta.
    P.S.Daca PSD-ul(Vechiul PCR)ajunge la guvernare dragu ne mananca!
    Le revedere! Traiasca Monarhia,Traiasca Regele!

    RăspundețiȘtergere
  8. Zic si eu Traiasca Regele. Hai cu Monarhia. Dar care rege, care monarhie? Poate aia din Spania sau Suedia. La noi s-a ales bules de monarhie.

    RăspundețiȘtergere
  9. Mergi de-ti ia leapsa de pe Presa pe Unde si treci la coada sa-ti platesti taxa pe dreptul de autor.

    RăspundețiȘtergere
  10. Bai da io ziceam ca m-am indragostit.. si nu mai am chef, dar tu Pepi, ce faci tata.. hai cu ceva revolutionar, cu ceva demn de opozant. Fie si cu un "Om". Daca o sa se dovedeasca insuficient, o sa-l trimitem la reprodus..specia buna:)

    RăspundețiȘtergere
  11. Multi altii "pot" dar nu fac nimic!!! general- in tara asta aproape nimeni nu "poate" face nimic!! Frumos articol.....dar cam atat!!

    RăspundețiȘtergere