miercuri, august 26, 2009

Imi pasa de Giurgiu

Imi pasa de Giurgiu

Imi pasa de Giurgiu si de oamenii de aici. Imi pasa de cei cu care am copilarit si de cei alaturi de care am crescut. Imi pasa prietenii mei, de colegii mei si de fosti colegi. Si de fostii prieteni. Imi pasa de cunostintele mele care sufera si pentru care inca nu pot face mare lucru.
Imi pasa de locurile in care am amintiri . Si am amintiri pe malul Dunarii, ascuns printe crengi, prin centrul orasului plimbandu-ma cu fete, imbracat elegant, prin cartier cu amicii, in fata blocului sau la garaje.
Cand intru in holul teatrului retraiesc emotia din clubul Valah, iar cand trec prin fata liceului salut copilareste toti adulti care ies pe poarta cancelariei , iar hartia aruncata in parculet o ridic, nu pentru ca am simt civic ci pentru ca acolo e un alt fel de acasa.
Imi pasa de Giurgiu si de oamenii de aici. Si de aceea ma bucur sincer pentru fiecare bancuta sadita intr-un petic de verdeata , platit poate prea scump, pentru fiecare ruina renovata si data in folosinta chiar daca poate nu tocmai celor ce aveau nevoie.
Sunt incantat de fiecare investitie ce poposeste la noi, chiar daca acestea sunt prea rare. Cu fiecare loc de munca creat cred in relansarea economica a orasului meu.
Si daca nu toti pot intelege asta ganditi-va ca toate au un inceput. Si daca inceputul ar fi fost mai devreme, acum as fi scris …, ma bucur “.
Daca cineva ar fi aprins scanteia acum 20 de ani si nu am fi lasat orasul si judetul sa ajunga in ruina, daca unul singur ar fi iesit in fata si ar fi cerut sa nu se mai mute toate regionalele din Giurgiu, sa lase scandalurile cu fatada politica ce ascund de fapt sunetul furculitelor ce poftesc la cine stie ce ciolan, daca unul singur ar fi strigat : Imi pasa de Giurgiu si de oamenii de aici si va rog cereti o spaga mai mica investitorilor care vor sa creeze aici cateva locuri de munca .Daca senatorii si deputatii nostri ar fi creat legi pentru noi, lasand ambitii si colaborand cu edili judetului pentru o cauza comuna, daca unul singur ar fi facut asta, acum in sensurile giratorii am fi avut alte statui.
Imi pasa de Giurgiu si de oamenii de aici la fel cum tuturor giurgiuvenilor le pasa. Imi pasa si incerc sa nu fiu cu nimic deasupra ci doar cel care da startul. Iar daca lucrurile vor merge bine, iar oamenii capabili vor iesi din amorteala si vom reusi sa folosim potentialul pe care Giurgiu il are, poate ca se va uita pionieratul meu.Dar ce conteaza atata timp cat copilul meu nu va ajunge sa viseze ca tinerii de acum sa plece la facultate si sa ramana in Bucuresti, ci din contra, sa fie dornic sa ramana acasa.