duminică, martie 15, 2009

Lasati-ma om !


Lasati-ma om !



Ratiunea imi spune sa ma ridic din fata calculatorului si sa renunt la a mai scrie aceste aceste randuri. Poate sunt doar intr-un moment de slabiciune si simt nevoia sa mi-l exprim public la fel ca si pe celelalte idei exprimate de-a lungul anilor pe acest blog, idei care ma definesc.
Insa simt nevoia sa strig: - Lasati-ma om !
In presa sau pe la colturi simt unele tendinte de demonizare a mea. Sau de minimalizare, sau de distrugere efectiva cu orice inventie, cu orice efort, numai sa nu mai exist.
Nimeni nu se astepta sa apar si sa stric socotelile unora sau ale altora, un baiat al nimanui, luptator de mult timp, dar pentru care asteptarile erau gandite pe mult mai tarziu.
Exista cativa ,, baieti” care imi lustruiesc un portret cu care m-as putea lansa lejer in viata interlopa inspaimantand orice borfas fara nici un efort.
Altii imi stiu calitatile si competentele sau lipsa acestora mai bine decat mine, si au grija sa se exprime vis-a-vis de persoana mea fara macar sa ma fi vazut vreodata fata in fata.
Daca asta nu a avut randament au incercat sa-mi fabrice documente.
Ca sa ma arunce in pat cu adversarul oficial, dar din mana carora toti au mancat cate o firimitura, mi-au inventat lucrari pe care eu le-as fi luat de la primaria Giurgiu.
Ca mi-au speculat cat au putut de mult o greseala a copilariei, nu ma pot supara. Face parte din mine,si pot trai cu asta. Dar si pe aceea au exagerat-o de asa fel, incat Lex Luther este invidios pe mine.
Nemaiavand ce sa arunce, ultima afirmatie este :,, nu am nimic cu baiatul, dar e prea tanar si nu este in stare”
Tot ce ii rog pe acestia este: lasati-ma om!
Nu este ultimul scop al meu sa ajung prefect, cu toate ca, asa cum spunea domnul Vanghelie, aceasta poate fi sansa vietii mele. Vazut de afara si eu as spune ca un baiat care nu a fost pana acum ajutat de nimeni din Giurgiu, care a reusit sa ajunga la trezeci si patru de ani sa fie propus pentru aceasta functie, ar trebui sa trateze ocazia ca pe sansa vietii sale.
Insa eu cred ca am ajuns pana aici tocmai pentru ca am tratat cerebral competitia si nu am facut greselile pe care din disperare le-as fi putut face.
Si forta mea vine tocmai din faptul ca sunt acuzabil de tanar. La o socoteala simpla ne dam sema ca si daca acum Dumnezeu imi alege alta soarta decat victoria, mai am timp pentru ea. Si daca nu peste patru, peste opt si chiar peste saisprezece ani voi avea patruzeci si noua, deci tot tanar voi fi si tot imi voi putea duce proiectele la bun sfarsit, intelegeti?
As vrea sa povestesc despre mine si o voi face. Prezenta mea a fost interzisa pe amandoua posturile de televiziune din Giurgiu, insa as vrea sa ies pe post si sa povestesc. Cred ca tacerea mea face loc povestilor lor. Si am atatea povesti frumoase, incat e pacat sa le las pe cele rele sa circule. Daca nu voi povesti pe blog. Vreau sa se stie ca sunt giurgiuvean, si ca-mi pasa de orasul acesta, ca am copilarit printre voi sau poate cu voi, ca fugeam de la scoala sa fac baie la canal, ca mergeam in club la Valah, ca am creat impreuna cu doi prieteni un ziar care a fost vandut foarte bine si poate va amintiti de saptamanalul Tineretul Giurgiuvean. Ca a trebuit sa muncesc ca sa ma tin in facultate, pentru ca nu avea cine sa ma tina,ca ador sa schiez, ca am o sotie frumoasa care ma sustine si care ma ajuta sa trec peste greutatile din aceasta perioada, ca am o fetita pe care o cheama Clara si care astazi implineste patru ani, ca sunt giurgiuvean si ca orice s-ar intampla vreau sa raman om si sa nu uit de unde am plecat.
Ca nu vreau sa fac oamenilor rau si ca nu voi da pe nimeni afara de nicaieri, ca vreau sa ajut si fac un nou fel de politica bazata pe dialog, ca nu sunt razbunator si ca imi voi dovedi calitatile in special celor care se indoiesc de ele. Ca nu scuip foc, nu am sapte capete si nici reclamatii despre vreunul din ele. Ca nu sunt vandut si nici calic, ca vreau sa imi construiesc viitorul atat mie cat si judetului in care traiesc, pentru ca nu vreau sa ma ingrop dupa o usa de birou, ci sa confirm pentru ca viata nu incepe si nici nu se termina cu aceasta lupta. Asta vrea sa povestesc, si sa se stie despre mine, nu povesti rautacioase pe care nici tu nu le crezi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu