Medierea in textele mediatorilor devine in ultima perioada o explicare juridica a procedurilor avocatesti prin care oamenii sa poata implementa medierea in te miri ce contexte iar asta sa le aduca un avantaj concret. Eu insist sa explic filosofia medierii, iar procedurile sa le las in seama avocatilor si numai pentru o buna convietuire cu acestia.
Mediere sau instanta ? Ca orice mediator cu experienta nu emit postulate ci ma folosesc de intrebari pentru a ajunge la esenta problemei noastre iar pentru asta intrebarea pe care o consider cea mai potrivita este: Sa fii fericit sau sa ai dreptate ?
Observ cu interes cum oamenii in fata unui conflict au doua tipuri de atitudine: cei care isi cauta dreptatea in instanta , oricare ar fi aceea, si cei care isi cauta fericirea prin mediere.
Sigur ca fericirea poate avea multe definitii ca si dreptatea. Nu vreau sa ne blocam in detalii de nuanta si sa iesim din fondul problemei.
Ceea ce incerc sa subliniez este ca medierea niciodata nu va reprezenta o amenintare justitiei clasice chiar si de ar fi promovata 24 de ore din 24. Pentru ca , indiferent de avantajele pe care aceasta le ofera, unii oamenii nu stiu ce vor si nici nu se obosesc sa gandeasca asta. Ideea dreptatii , eventual impartita de omul providential este adanc impletita in genetica noastra.
Iar dupa ce dreptatea juridica le este nefavorabila pentru ca este locul in care oamenii mai si pierd, blameaza justitia si o acuza de partinire si complicitate.
Medierea este atat de greu de explicat incat inca nu reusesc sa gasesc un slogan care sa o defineasca in numai trei cuvinte. Este atat de simpla si de curata incat chiar nimeni nu are de pierdut. Pentru ca medierea nu este loterie nu este abandonare in textul legii ci este ratiune pura.
Oare oamenii vor intelege ca exista un loc in care ei isi judeca dreptatea pe care si-o adapteaza dreptatii celuilalt ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu