Curriculum Vitae

Cateva postari incepand de astazi voi scrie despre mine. Nu ma urc pe soclu si nici nu imi scriu memoriile. Dar cred ca sunt dator cu un C.V. Pana la urma cine sunt eu sa deschid gura in urbea noastra si sa am ceva de spus? Fiul nimanui, aparut de niciunde, cu zeci de guri gramada sa il blameze, care isi tine drumul greu in politica de vreo zece ani. Cred ca inainte de a ma angaja in cursa pentru existenta trebuie sa prezint un C.V. Voi incerca sa fiu neobrazat de sincer si voi povesti totul de acum 35 de ani si pana astazi cand merg sa imi ridic diploma de absolvent al Colegiului National de Afaceri Interne din cadrul Universitatii Alexandru Ioan Cuza. Nu insist sa ma cititi. Voi posta cam la o saptamana cate o etapa. Imi propun asta azi si sper sa ma pot tine de cuvant. Voi povesti si tabu-uri si istorii cunoscute. Sper sa nu plictisesc. Multumesc de rabdare.

Pepi Mustateanu, un giurgiuvean.

Numai o zi

Marti, pe 29 iunie este Sfantul Petru. In fiecare an este sarbatorit la aceeasi data. Difera ziua din saptamana. Acum 35 de ani a fost intr-o zi de Duminica. Atunci m-am nascut eu. Tinand cont ca numele meu este o derivatie de la Petru pot spune ca m-am nascut de ziua mea :) Odata cu implinirea varstei de 35 de ani oficial intru in ultimul an in care mai sunt considerat tanar. Sau mai concret in ultimul an in care mai sunt acceptat la tineret. Nu ma sunati pentru ca voi avea telefonul inchis. Dar nu de asta vorbeam.
Nu vorbim nici de faptul ca sunt cel mai longeviv lider de tineret de pana acum.
Ce vreau sa spun cand privesc in urma este ca tot ce am reusit in acesti ani a fost sa dovedesc cum ca se poate.
Se poate ca fiul nimanui sa ajunga sa conduca organizatia de tineret a celui mai greoi partid politic, plin la acea vreme de dinozauri dornici sa isi puna fiii sefi la tineret. Ca se poate ca un pusti care nu a fost cel mai cuminte in copilaria sa, sa devina responsabil si sa stea la masa deciziilor politice alaturi de oameni de seama in acest judet. Ca se poate ca dupa zece ani de politica sa nu fac niciun fel de afaceri cu statul. Ca se poate atunci cand crezi in echipa, sa cresti impreuna cu un grup care va mai avea cate ceva de spus in politica giurgiuveana. Ca se poate si ca orice tanar poate sa aiba curajul de a visa asa cum eu am facut-o atunci cand numele meu era pe prima pagina a ziarelor din Giugiu, atunci cand am luptat sa ocup functia de prefect. Si multi m-au blamat, dar pana astazi nimeni nu m-a intrebat ce as fi facut daca ajungeam acolo. Ca se poate sa visez la mai mult si sa sper la o proba de foc in fata electoratului candidand la urmatoarele alegeri. Ca putem schimba putin lumea in jurul nostru in bine, incercand sa schimbam factorii de decizie ai acestei lumi. Nu vreau sa se inteleaga ca ma ofer drept exemplu. Vreau doar sa fim mai multi care sa ne asumam blamarea presei si sa luptam pentru un viitor mai bun. Pentru ca stand pe margine resemnati si acuzandu-i pe cei ce lupta, nu vom putea schimba nicicum lumea in bine!

Guvernul Boc intre motiune si mictiune

Motiunea nu a trecut. De astazi cincisprezece miloane de romani sunt supusi genocitului elaborat cinic de Guvernul Boc-Udrea-Videanu-Berceanu etc.

De astazi dictatura a mai facut un pas. Va fi o vara rea si o iarna dureroasa plina de stiri cu oameni disperati, infometati, alungati din case de banci pentru neplata creditelor,batrani fara medicamente murind sub ochii nostri, si fapte antisociale creeate de oameni disperati care vor talhari in strada din disperarea de avea ce pune pe masa la copii.

Dincolo de asta as vrea sa retinem cata nevoie avem de democratie. As vrea sa nu mai aud niciodata spunandu-se ca e nevoie de unul care sa hotarasca pentru toti. Sa nu mai blamam institutiile democratice ale statului, si sa nu mai credem ca exista inividul care detine magia de a face sa traim cu totii bine.

Ar trebui sa fim mai atenti cand decidem viitorul nostru. Sa invatam din asta ca trebuie sa mergem la vot, pentru ca fiecare vot conteaza, si sa avem grija cu cine votam.

Mai este o speranta, mai putem inca sa iesim in strada si sa ne cerem drepturile. Mai avem timp sa constientizam ca viitorul e in mainile noastre si ca nu vom schimba nimic stand in casa si injurand puterea uitandu-ne la televizor.

De astazi nici Dumnezeu nu ne mai poate ajuta. Doar noi mai putem schimba lucrurile in bine implicandu-ne, avand atitudine, lasand comodidatea de-o parte si implicandu-ne civic in atitudine pentru viitorul nostru.

Superblogul

Lume, lume, superblogul este gata de actiune! Intalnirea bloggerilor giurgiuveni a fost stabilita sa fie Duminica, pe 13 iunie(sper sa fie cu noroc) a.c., ora 18.00, la terasa din Parcul Alei. Nu ii facem reclama terasei dar daca patronul se simte si da o bere nu il refuzam. Am citit pana acum ca participa: Sictireli, Traian Metaxa, Iadu Michiduta, Ana Nuspuicine, Focsipara, si e deabia incepul ca mai vin ei :) A, si eu ! Si cine mai vrea sa vina sa fie primit.

Asta pana acum. Cand mai apar noutati va vom mai spune. De-o mai vrea sa vina un om de bine care are ceva de spus dar nu are blog, sa fie primit. De exista ONG-uri prin Giurgiu care vor sa faca parte din echipa vor fi primite bine.

Sunt foarte curios si nerabdator sa vad cum va arata pana pana la urma.

Un lucru e cert: Pariul cu bloggeri este castigat de ei, de bloggeri. A iesit ceva pana la urma in ciuda carcotasilior care omorau proiectul din fasa.

Ne vedem Duminica la intalnire, sau luni pe blog sa va povestesc ce-am hotarat !

Cum ar fi daca ...?

Proces verbal