marți, februarie 12, 2008

A fi om

A fi om e lucru mare!

Agitatia creata de stres,de suferinta,de frica zilei de maine poate,sau schimbarea valorilor intr-o noua societate, ne face de multe ori sa facem lucruri de care nu ne dam seama.Ajungem sa fim victimele propriilor temeri.Din dorinta de mai bine ajungem sa facem rau.
Sunt multe lucruri la care ma pot referi, dar astazi am sa reiau o tema pe care am mai tratat-o in paginile acestui ziar.
Fratilor,oricat ati fi de grabiti,oricat ati fi de nervosi,sau de smecheri,oricat de stramta ar fi strada,cand trece salvarea,sau pompierii va rog,faceti loc!
Am fost in ultima perioada martorul unor atitudini a unor oameni ca si noi, care nu m-au facut mandru de conditia de om.
Trebuie sa fim constienti ca fiecare secunda conteaza cand este vorba de a salva viata unui om.Trebuie sa fim constienti ca se poate intampla ca unul dintre noi,sau mai grav,cineva drag noua, se poate afla in masina aceea de salvare care incearaca sa-si faca loc, pentru a acorda primul ajutor unui om care chiar are nevoie!
Si ca sa completez apelul meu,continui la a ma adresa personalului din sanatate. Frartilor,stiu ca salariile sunt mici,stiu de asemenea ca volumul de munca este foarte mare,ca sunteti oameni si ca aveti probleme,dar: Cand este vorba de viata unui om, nimic din toate astea nu mai conteaza! Imi amintesc o discutie pe care am avut-o cu o cunostinta care este asistenta medicala la noi in oras. Deabia dupa ce a ajuns sa aiba niste probleme pe la un spital pe la capitala,unde a fost tratata subuman, si-a revizuit comportamentul fata de pacientii sai fata de care nu se comporta chiar cum trebuie.
Stiu de asemenea ca e nevoie de tehnica noua,pentru ca cea existenta este veche si depasita.Dar mai stiu ca omul sfinteste locul, si ca o inima mare poate face minuni.
Am fost martor de curand la o actiune a unor oameni de bine,care nu aveau tehnica dar aveau o inima de aur.
Pe partia de la Azuga , am fost impresionat sa vad cum salvamontul a putut face echipa foarte bine cu serviciile de prim ajutor, si apoi cu personalul medical, care au acordat maxima atentie fiecarui accident aparut pe partie.Am vazut cum oamenii aia care nu au pauza o secunda din timpul in care sunt la serviciu,puteau fi fericiti pentru fiecare caz rezolvat cu bine.Si i-am vazut si cum sufereau pentru suferinta fiecaruia.Si cum respectau fiecare regula fara sa incapa vorba de acel,,merge si asa” specific romanilor!
Am vazut ca se poate,si va rog sa puteti si voi!
Pepimustateanu.blogspot.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu