,,Domnul idei putine, dar fixe” nu exista, dar are un nume
sau Nu ma judecati, pentru ca nu aveti amintirile mele!



..Domnul idei putine, dar fixe” nu exista. Cu toate ca eu il regasesc in multi domni. Acestia, chiar daca nu vorbesc des, stiu sa taca atat de inteligent, incat tinzi sa ii crezi uneori. Oamenii astia nu au nevoie de multe idei , pentru ca cele cu greu dobandite sunt atat de fixe, incat chiar cu riscul penibilului , ei le repeta ori de cate ori au impresia ca stiu despre ce este vorba in propozitie.
Cand este vorba despre mine, ,,Domnul idei putine, dar fixe”, indiferent de volumul de circumvolutiuni din freza in care se intrupeaza, aminteste obsesiv o aventura a copilariei mele care m-a facut sa am de-a face cu politia la varsta de cincisprezece ani. Ar fi risipa de spatiu sa povestesc din nou ceea ce am povestit o data in emisinea Profesorului Talianu, in paginile Ziarului Vlasca, in forumuri, si de cate ori am avut ocazia. Nu mi-e rusine cu copilaria mea la fel de spumoasa cu cea a modelui nostru national povestitorul Creanga, zis Nica a lui Stefan a Petrei care si-a manifestat eroismul printr-o aventura ,,La cirese”.
As putea spune ca cel care se stie fara vina sa arunce primul cu piatra, insa mi-e teama ca ,, Domnul idei putine, dar fixe” nu va intelege la ce ma refer. Asta pentru ca, preocupat de forme si nu de fond , si bolnav de hipercorectie, va comenta ascuns sub caciula la fel cum a facut-o cu articolul meu precedent, faptul ca am scris Isus cu in singur I. Pentru asta, as putea sa-l musc odata de picior sa ma razbun, spunandu-i ca nu poti fi mai catolic decat Papa si ca in Sfanta Biblie, Isus este scris tot cu un singur I. Dar il las asa sa vada raul, ca in ciuda faptului ca ,, se simte cu musca pe caciula” nu ii raspund cu aceeasi moneda folosind informatii care de-alungul timpului au fost scrise in paginile ziarelor sub semnaturi ca Dan Mucenic, Gabriel Ghincea sau Ion Gaghi si pe care cu interes le-am citit. Le spun astfel ,,buna ziua caciula ca stapanul doar de rautati are gura’’, carora daca le-as raspunde am ajunge sa dam cu caciula de pamant, de suparare. Eu nu imi doresc asta si respectuos, cu caciula in mana, va rog conform proverbului, judecati-ma dupa cap, nu dupa caciula!