Reteta succesului

Pentru a obtine un succes delicios avem nevoie de cateva ingrediente rare, foc din belsug,si putina sare in ochi, dar mai important decat ele este momentul la care sunt folosite.
Asadar se fierbe la foc mic, pe ochiul mare, timp de cateva luni un judet intreg, pe tema celei mai frecvente intrebari: -Cine va fi ?
Functia nu este atat de importanta pe cat este de rezonanta. Dar nu e rau. Din cand in cand se mai scoate la suprafata cate o portie de ciorba reincalzita, un muschiulet impanat,o pulpa de manzat, sau in lipsa de imaginatie si criza de solutii, o conserva uitata prin nu stiu ce depozit, moment in care fiertura noastra da pe rascoale cateva zile, iar apoi se linisteste la loc.
Foarte important este sa se amestece tot timpul cu un pix luat de la presa pentru a nu se da vreunul la fund sau, mai rau, sa nu se faca ghemotoace prin nu stiu ce colt si sa puna ceva la cale.
Insa toata aroma o da aburul zvonisticii. Despre mine de exemplu vin oameni si-mi spun ca am facut sau ca am spus lucruri de care eu nu aveam cunostiinta, dar asa cum am zis asta e aroma, caci ce poveste este mai frumoasa decat cea in care protagonistul sunt eu.
Partea nasoala este ca esti fiert intruna, insa daca ai un scop precis, important este sa fii in oala. Odata prezent acolo poti sa clocotesti orice. De exemplu eu am vizite pe blog in ultimele trei luni cat nu am avut un an intreg.
Rau este ca, din cand in cand, se mai baga in fiertura cate un gandac mancator de gunoi. E, atunci se strica toata fiertura si capata un gust amar. Si gunoaie sunt despre toti: Ca ciorba se doreste in foame, dar e plina de grasime,ca muschiuletul nu are istoric, ca manzatul e sacrificat prematur, dar a avut si rosu in gat cand a fost mic, iar conserva ce sa mai zic, e...expirata. Eu nu sunt de acord cu nimic. Oricare din ingrediente e la fel de bun pentru ce avem noi nevoie.
Dincolo de ingredientele necesare constatam un alt fenomen: Unii se baga unde nu le fierbe oala. Si chiar daca treaba lor e alta si poate fac parte din alta bucatarie, ei se agita si, odata cu ei, si fiertura si ce viseaza noaptea, vorbesc ziua, ce aud ziua, umfla noaptea, de se ajunge ca nimeni sa nu mai inteleaga nimic.
Altii s-au potolit pentru ca s-au ars in ciorba. Iar acum sufla si-n iaurt. Iar cand nu au iaurt sufla pe ici pe colo pe unde pot, important e sa sufle.
Important e ca acestia sa nu fie confundati cu fasaitorii. Acestia fasaie toate informatiile din bucatarie catre alte incaperi interesate, atat de tare incat se creeaza o bolboroseala in fiertura noastra de n-ai vazut.
Ar mai fi de metionat patrunjelul care e prezent chiar daca nu face nici rau nici bine, fideluta care se pliaza pe orice forma si.... cam atat.
De ce este reteta succesului ? Pentru ca sunt in oala. Asta
m-a interesat. Nici nu stiu daca mai vreau sa fiu. De gloria mediatizarii acum am avut parte. Dupa ce se va numi, nu va mai interesa pe nimeni, fierberea se va opri, iar lumea va vrea sa se aseze la masa. Iar cel care va fi, va trebui sa le dea.
M-ati inteles?... chiar daca e in aceeasi bucatarie, politica e alta mancare de peste!

Deviationistii


Pentru a intelege mai bine niste atitudini sau poate niste fenomene din viata politica giurgiuveana in general, si a P.S.D. Giurgiu in special , ma voi referi la un temen – Deviationist.
Daca vrem definitia de dictionar aceasta este :
DEVIAŢIONÍST, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care are o atitudine neconformă cu o linie politică; propriu deviatorilor. [<>
Cei care au avut dorinta de a invata politica si din carti, nu doar din strada, au auzit termenul la un mare politician pe nume Leon Trotsky.
Acesta spunea ca deviationisti sunt aceia care pastreaza linia partidului atunci cand partidul isi schimba linia.
De aici eu trag concluzia ca nu ne referim doar la un termen, ci la un fenomen intalnit pretutindeni, atata timp cat i-a atras atentia politicianului Trotsky.
Intorcandu-ne la viata politica giurgiuveana, cred ca opiniile oamenilor pro si contra sunt generate unora de principii, iar altora de simpatii sau interese legate de oameni. Daca sunt izolate sunt atitudini, daca insa sunt in numar mai mare ajung sa devina fenomene si trebuie tratate cu mare atentie.
Indiferent de amploarea pe care o are , o atitudine neconforma duce inevitabil la un conflict. Iar un coflict in politica nu se incheie niciodata cu o remiza. Finalul unui conflict genereaza invinsi si invingatori. Iar invinsii sunt cei care au de pierdut.
Acum sa ne intoarcem la motivele pentru care oamenii ar putea lua o atitudine neconforma: principii, pe care le respect si le consider suficiente pentru a avea o pozitie, si.... simpatii, sau afinitati cu persoane ? De ce un om ar vrea sa-si asume riscul unei infrangeri doar de dragul unuia care vrea sa-si atinga scopurile folosindu-se de atitudinea altora?
Astazi avem in sfarsit sedinta P.S.D. in sediul P.S.D. Toate celelalte intalniri de care ati auzit sau la care poate ati participat nu au fost decat tendinte deviationoniste de a manipula oamenii. Si sincer va spun, de unii dintre ei imi e mila. Nu stiu in ce risca sa intre si e pacat.
Oricum politica la Giurgiu trebuie facuta altfel decat pana acum. Trebuie facuta la modul profesionist, cu fruntea sus si cu dialog, nu cu conflicte si tradari. Iar daca pana acum ne comparam cu P.D.-L.-ul, acum va spun ca ei au o sansa. Salut prezenta in fruntea acestei organizatii a deputatului Bogdan Cantaragiu, un om tanar care a inteles ca politica nu se face dupa ureche.
Sper ca si P.S.D.-ul sa isi rezolve repede problemele si sa se puna pe treaba. Cu sau fara deviationisti, viata politica va merge mai departe si P.S.D.-ul va lupta sa isi ocupe pozitia pe care a mai avut-o, aceea de lider in clasamentul partidelor din judetul Giurgiu.

,,Domnul idei putine, dar fixe” nu exista, dar are un nume
sau Nu ma judecati, pentru ca nu aveti amintirile mele!



..Domnul idei putine, dar fixe” nu exista. Cu toate ca eu il regasesc in multi domni. Acestia, chiar daca nu vorbesc des, stiu sa taca atat de inteligent, incat tinzi sa ii crezi uneori. Oamenii astia nu au nevoie de multe idei , pentru ca cele cu greu dobandite sunt atat de fixe, incat chiar cu riscul penibilului , ei le repeta ori de cate ori au impresia ca stiu despre ce este vorba in propozitie.
Cand este vorba despre mine, ,,Domnul idei putine, dar fixe”, indiferent de volumul de circumvolutiuni din freza in care se intrupeaza, aminteste obsesiv o aventura a copilariei mele care m-a facut sa am de-a face cu politia la varsta de cincisprezece ani. Ar fi risipa de spatiu sa povestesc din nou ceea ce am povestit o data in emisinea Profesorului Talianu, in paginile Ziarului Vlasca, in forumuri, si de cate ori am avut ocazia. Nu mi-e rusine cu copilaria mea la fel de spumoasa cu cea a modelui nostru national povestitorul Creanga, zis Nica a lui Stefan a Petrei care si-a manifestat eroismul printr-o aventura ,,La cirese”.
As putea spune ca cel care se stie fara vina sa arunce primul cu piatra, insa mi-e teama ca ,, Domnul idei putine, dar fixe” nu va intelege la ce ma refer. Asta pentru ca, preocupat de forme si nu de fond , si bolnav de hipercorectie, va comenta ascuns sub caciula la fel cum a facut-o cu articolul meu precedent, faptul ca am scris Isus cu in singur I. Pentru asta, as putea sa-l musc odata de picior sa ma razbun, spunandu-i ca nu poti fi mai catolic decat Papa si ca in Sfanta Biblie, Isus este scris tot cu un singur I. Dar il las asa sa vada raul, ca in ciuda faptului ca ,, se simte cu musca pe caciula” nu ii raspund cu aceeasi moneda folosind informatii care de-alungul timpului au fost scrise in paginile ziarelor sub semnaturi ca Dan Mucenic, Gabriel Ghincea sau Ion Gaghi si pe care cu interes le-am citit. Le spun astfel ,,buna ziua caciula ca stapanul doar de rautati are gura’’, carora daca le-as raspunde am ajunge sa dam cu caciula de pamant, de suparare. Eu nu imi doresc asta si respectuos, cu caciula in mana, va rog conform proverbului, judecati-ma dupa cap, nu dupa caciula!