Un text care nu-mi apartine, tocmai de-aia e asa bun!

Noi astia care visam mii si mii de euro salariu, noi astia care avemmii de euro, dar ne-am mai dori 1.000 in plus, noi astia care amterminat o facultate din 2000 incoace, noi astia care renuntam lafacultate pentru job, noi astia licentiati, masterizati si doctoratipe banda rulanta, noi astia care lucram la o multinationala, noi astiacare avem telefoane mai scumpe decat tot salariul parintilor - pe 2luni, noi astia care nu mai avem timp in afara jobului, noi astia,corporatistii in devenire si in general,… suntem toti o generatie deratati.Suntem ofticati din orice, suntem morocanosi, posaci si ne punempicaturi cand avem ochii rosii. Ne enerveaza cei care sunt la fel desuparati ca noi, ne enerveaza si cei diferiti. Injuram mult, darsuntem credinciosi. Salvam Rosia, Vama, natura si tot ce mai e desalvat printr-un mail sau o plimbare intr-un weekend cu masina panaacolo. Ne pasa de tot ce e "eco", de viitorul copiilor si al omenirii,dar avem becuri aprinse non-stop si un motor de 2.0 litri la masina.Lucram in nestire, visam promovari si un bonus la salariu, dormimputin, fumam, bem cafele si energizante de ne zapacim creierii, dambanii pe prostii, pe jucarii care sa ne dea inca putin timp, pe meseproaste in restaurante costisitoare, dar aproape de job. Ne cumparammasini mai scumpe decat ne-am putea permite doar pentru iluziaapartenentei la o clasa sociala creata artificial, ne imbracam cuhaine idioate, incomode, care nici nu ne stau bine - la fel ca toticei din jurul nostru.Ne cumparam apartamente fara sa le vedem in nu-stiu-ce-complexca-o-conserva la cativa kilometri de oras. Platim rate 50 de ani deacum incolo. Dormim putin, ne doare capul, ne tremura mainile, nepromitem ca vom avea mai mult timp pentru noi, ca vom face mai multamiscare, ca vom sta mai putin in fata calculatorului, ca vom mergeintr-o zi pe jos.Ne place jobul pe care il avem, corporatia e mama si tatal nostru,corporatia tine loc de familie, de prieteni, de iubiti, de amanti, detot, ne da bani pentru tot ce vrem sa cumparam si asta e tot ceconteaza. Nu stim alte reguli in afara corporatiei, nu ne intereseazaaltceva, nu vrem altceva. Ne simtim impliniti. Nu stim altceva in oras decat drumul spre job, inapoi spre pat si vreo 2 cluburi. Nu vizitam nimic decat in team building.Pentru ce? Ca sa ajungem niste legume terminate la nici 40 de ani? Casa ne facem scrum inca inainte de a incepe sa ardem? Pentru a ajungeintr-un pod imaginat al unei ierarhii sociale?Ce o sa raspunda copiii nostri, stiind ca toata viata nu am facutaltceva decat sa ne gandim cum sa platim rate, cand vor fi intrebatice suntem noi?Niste ratati…