Medierea este o forma alternativa de rezolvare a disputelor între doua sau mai multe parti ce doresc sa ajunga la o întelegere, cu ajutorul unei terte persoane, specializate în calitate de mediator. Disputele pot implica (din punct de vedere al partilor) state, organizatii, comunitati, indivizi.
Articolul alin. 1 si 2 din Legea 192/2006 reglementeaza medierea astfel: „Medierea reprezinta o modalitate facultativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate în calitate demediator, în conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate.
Medierea se bazeaza pe încrederea pe care partile o acorda mediatorului, ca persoana apta sa faciliteze negocierile dintre ele si sa le sprijine pentru solutionarea conflictului, prin obtinerea unei solutii reciproc convenabile, eficiente si durabile.”
Mediatorii utilizeaza tehnici specifice pentru a îmbunati dialogul dintre partile implicate ajutând la atingerea unei conventii (cu efecte concrete) în problema pusa în discutie. Fireste, mediatorul trebuie sa fie impartial, iar discutiile sa fie pastrate de catre acesta în conditii de confidentialitate.
Partile implicate pot folosi mediatori în probleme comerciale, legale, diplomatice, de comunitate sau neîntelegeri de la locul de munca sau familiale.
Activitatea de mediere a fost practicata din cele mai vechi timpuri. Istoricii situeaza aparitia acesteia în perioada comertului fenician. Practicile din Grecia Antica si din Roma Antica au adus un inteles adecvat termenului de „mediere”. Romanii au folosit mai multe denumiri pentru persoanele care se ocupau de acest proces, precum: medium, interpolator, conciliator, interlocutor si în final,mediator.
În Evul Mediu, în unele tari practica de mediere a fost interzisa, iar în altele putea fi realizata doar de catre autoritatile centrale. În anumite culturi,mediatorul era considerat o persoana sacra, ce merita un respect deosebit.
Educatia adecvata pentru un mediator a devenit o problema complexa – datorata extinderii ariilor în care acesta este chemat pentru a rezolva disputele. Dezbaterea cuprinde atât studiile necesare unui mediator, dar si calitatile personale, care îl pot ajuta în rezolvarea problemelor. Cerintele educationale difera de la tara la tara. În unele cazuri, aceste cerinte sunt expuse în legislatie, astfel în România articolul 7 din Legea 192/2006 expune conditiile ce trebuie îndeplinite pentru a deveni mediator:“Poate fi mediator persoana care îndeplineste urmatoarele conditii: a) are capacitate deplina de exercitiu; b) are studii superioare; c) are o vechime în munca de cel putin 3 ani sau a absolvit un program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditat conform legii si avizat de Consiliul de mediere; d) este apta, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activitati; e) se bucura de o buna reputatie si nu a fost condamnata definitiv pentru savârsirea unei infractiuni intentionate, de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei; f) a absolvit cursurile pentru formareamediatorilor, în conditiile legii, cu exceptia absolventilor de programe postuniversitare de nivel master în domeniu, acreditate conform legii si avizate de Consiliul de mediere; g) a fost autorizata ca mediator, în conditiile prezentei legi.”
De asemenea, articolul 12 alin. 1 si 3 din Legea nr.192/2006 prezinta modul în care se poate ajunge la un mediator: “ Mediatorii autorizati sunt înscrisi înTabloul mediatorilor, întocmit de Consiliul de mediere si publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. Consiliul de mediere are obligatia sa actualizeze periodic si cel putin o data pe an Tabloul mediatorilor si sa îl puna la dispozitie celor interesati la sediul sau, al instantelor judecatoresti, al autoritatilor administratiei publice locale, precum si la sediul Ministerului Justitiei si pe pagina de Internet a acestuia.”
Reguli de comportament pentru mediatori
Aplicarea unor reguli de comportament în domeniul medierii a devenit o problema datorata, în mare parte, numarului mare de practicieni în acest domeniu. Exista tendinta pentru unele societati sa îsi creeze propriul lor cod de comportament, care se aplica numai membrilor organizatiei. Aspectele cele mai importante din codul de comportament al mediatorilor cuprind:
- angajamentul de informare a participantilor din procesul de mediere;
- adoptarea unei pozitii de neutralitate data de partile implicate, fara a rezulta conflicte de interese;
- tratarea problemei într-o maniera obiectiva;
- mediatorii nu ar trebui sa ofere consultanta legala;
- mediatorii trebuie sa îsi perfectioneze în mod continuu abilitatile prin programe de pregatire;
mediatorii ar trebui sa practice doar în domeniile unde au experienta si pregatirea necesara.
Cand se poate ajunge la mediere?
Nu toate disputele duc automat la procesul de mediere. Factori ce tin de partile implicate determina momentul în care se va ajunge la mediere. Daca partile implicate nu sunt pregatite pentru acest moment, medierea nu poate avea loc. Daca medierea are loc fara acordul uneia dintre partile implicate, procesul nu va fi recunoscut, pentru ca una dintre legile de baza este ca acesta sa nu se desfasoare fara consimtamantul tuturor. Un alt element important este ca toate partile sa aiba reprezentanta legala, pentru a fi un proces corect. Articolul 2 alin. 1 si 3 din Legea nr.192/2006: “Daca legea nu prevede altfel, partile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere în mod voluntar, inclusiv dupa declansarea unui proces în fata instantelor competente, convenind sasolutioneze pe aceasta cale orice conflicte în materie civila, comerciala, de familie, în materie penala, precum si în alte materii, în conditiile prevazute de prezenta lege. Persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-si solutiona disputele prin mediere atat în afara, cât si în cadrul procedurilor obligatorii de solutionare amiabila a conflictelor prevazute de lege.”
Persoanele implicate în mediere, denumite “parti implicate” pot urma câteva etape pentru pregatirea medierii, la fel ca si avocatii lor, daca exista. Pregatirea implica redactarea unor declaratii în care sa se prezinta subiectul disputei, si care vor fi aduse în cadrul procesului.
În general, partile care cunosc mediatorul înainte tind sa ajunga la un consens mult mai repede si se arata mult mai multumiti de mersul procesului.
O alta sarcina preliminara implica identificarea persoanelor care ar trebui sa participe la mediere. În afara partilor implicate, alti participanti importanti sunt avocati contabili, sotul/sotia sau traducatori.
Conventia asupra unei întâlniri de mediere este la fel de importanta ca orice alta întâlnire. Ce locatie ar fi cea mai buna ? Au nevoi speciale unii dintre participanti ? În ce zi si la ce ora ar fi cel mai bine ? Ar trebui camera sa aiba mese, scaune sau canapele ? Ofera camera intimitatea corespunzatoare? Care va fi durata medie a întâlnirii? Acestea sunt doar câteva dintre întrebarile care apar în cadrul medierii.
Articolul 43 alin. 1 din Legea nr.192/2006 prezinta cadrul de desfasurare almedierii: “Partile aflate în conflict se prezinta împreuna la mediator. În cazul în care se prezinta numai una dintre parti, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte parti invitatia scrisa, în vederea acceptarii medierii si încheierii contractului de mediere, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitatia se transmite prin orice mijloace care asigura confirmarea primirii textului.”
Articolele 50-59 din Legea nr. 192/2006 ofera o viziune asupra modului de desfasurare al procesului de mediere: “Medierea se bazeaza pe cooperarea partilor si utilizarea, de catre mediator, a unor metode si tehnici specifice, bazate pe comunicare si negociere. Metodele si tehnicile utilizate de catremediator trebuie sa serveasca exclusiv intereselor legitime ai obiectivelor urmarite de partile aflate în conflict. Mediatorul nu poate impune partilor o solutie cu privire la conflictul supus medierii.
Partile aflate în conflict au dreptul sa fie asistate de avocat sau de alte persoane, în conditiile stabilite de comun acord. În cursul medierii partile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte de dispozitie, în conditiile legii.
Sustinerile facute pe parcursul medierii de catre partile aflate în conflict, de persoanele prevazute la art. 52 si la art. 55 alin. (1), precum ai de catre mediatorau caracter confidential fata de terti si nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu exceptia cazului în care partile convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul va atrage atentia persoanelor care participa la mediere în conditiile art. 52 asupra obligatiei de pastrare a confidentialitatii si le va putea solicita semnarea unui acord de confidentialitate.
Daca, pe parcursul medierii, apare o situatie de natura sa afecteze scopul acesteia, neutralitatea sau impartialitatea mediatorului, acesta este obligat sa o aduca la cunostinta partilor, care vor decide asupra mentinerii sau denuntariicontractului de mediere. Mediatorul are dreptul sa se abtina si sa închidaprocedura de mediere, procedând potrivit dispozitiilor art. 56, care se aplica în mod corespunzator. În aceasta situatie mediatorul este obligat sa restituie onorariul proportional cu etapele de mediere neparcurse sau, dupa caz, saasigure continuarea procedurii de mediere, în conditiile stabilite princontractul de mediere.
În cazul în care conflictul supus medierii prezinta aspecte dificile sau controversate de natura juridica ori din orice alt domeniu specializat,mediatorul, cu acordul partilor, poate sa solicite punctul de vedere al unui specialist din domeniul respectiv. Atunci când solicita punctul de vedere al unui specialist din afara biroului sau, mediatorul va evidentia doar problemele controversate, fara a dezvalui identitatea partilor.
Procedura de mediere se închide, dupa caz:
- prin încheierea unei întelegeri între parti în urma solutionarii conflictului;
- prin constatarea de catre mediator a esuarii medierii;
- prin depunerea contractului de mediere de catre una dintre parti.
În cazul în care partile au încheiat numai o întelegere partiala, precum si în cazurile prevazute la alin. (1) lit. b) si c), orice parte se poate adresa instantei judecatoresti sau arbitrale competente. La închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile prevazute la art. 56 alin. (1), mediatorul va întocmi un proces-verbal care se semneaza de catre parti, personal sau prin reprezentant, si de mediator. Partile primesc câte un exemplar original al procesului-verbal.
Când partile aflate în conflict au ajuns la o întelegere, se redacteaza un acord care va cuprinde toate clauzele consimtite de acestea si care are valoarea unui înscris sub semnatura privata. Întelegerea partilor nu trebuie sa cuprinda prevederi care aduc atingere legii si ordinii publice, dispozitiile art. 2 fiind aplicabile. Întelegerea partilor poate fi afectata, în conditiile legii, de termene si conditii.
Întelegerea partilor poate fi supusa verificarii notarului public în vederea autentificarii ori, dupa caz, încuviinta rii instantei de judecata, în conditiile prevazute la art. 63.”
Prin procesul de mediere, participantii pot consimti la solutiile pe care problemele discutate le determina. Definirea naturii disputei poate, adesea, clarifica metoda cea mai eficienta pentru rezolvarea problemei.
Unul dintre scopurile principale ale procesului de mediere este definirea problemei, dezvoltarea optiunilor si atingerea unor solutii acceptate de toate partile implicate. Medierea poate functiona nu doar ca rezolvare a unei dispute, dar si ca mod de prevenire a acesteia. Procesul de mediere poate fi utilizat si ca avantaj în negocierea contractelor, prin identificarea intereselor ambelor parti si promovarea unei comunicari eficiente între acestea.
Medierea, într-un cadru mai larg, poate însemna prevenirea conflictelor sau dezvoltarea mecanismelor de adresare a acestora, dupa cum apar.
Articolele 62 si 63 din Legea nr.192/2006 prezinta avantajele date de procesul de mediere: “ Pentru desfasurarea procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de catre instantele judecatoresti sau arbitrale va fi suspendata la cererea partilor, în conditiile prevazute de art. 242 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedura civila. Cursul termenului perimarii este suspendat pe durata desfasurariiprocedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnariicontractului de mediere. Cererea de repunere pe rol este scutita de taxa judiciara de timbru.
În cazul în care conflictul a fost solutionat pe calea medierii, instanta va pronunta, la cererea partilor, o hotarare, potrivit dispozitiilor art. 271 din Codul de procedura civila. Odata cu pronuntarea hotarârii, instanta va dispune, la cererea partii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru platite pentru învestirea acesteia.”
Articolul 45, partea finala din Legea nr.192/2006 reglementeaza astfel: “Daca nu s-a convenit altfel, aceste sume vor fi suportate de catre parti în mod egal.”
Medierea ca proces implica o terta persoana (impartiala) care sa asiste doua sau mai multe persoane (partile direct interesate) pentru gasirea unor solutii convenabile de rezolvarea a problemelor.
Oamenii utilizeaza medierea la nivele diferite si în multiple contexte: de la dispute minore la discutii despre pace în mod global. Unele dintre cazurile care ajung la mediatori sunt:
a) familie:
- contracte prenuptiale;
- dezbateri privind finantele sau bugetul;
- separarea;
- divortul;
- custodia copiilor;
- afacerea familiei;
- dispute dintre parinti si copiii adulti;
- probleme comportamentale;
- dispute imobiliare.
b) la locul de munca:
- discriminare;
- hartuire;
- administrarea muncii;
- plângeri si prejudicii.
c) dispute publice:
- de mediu;
- de utilizare a pamântului.
d) alte dispute:
- ale asociatiei de locatari;
- contracte de orice natura;
- prejudicii personale;
- parteneriate;
- organizatii non-profit;
- prevenirea violentei;
- medierea victimelor;
- conflicte scolare.
Datorita caracterului particular al acestei activitati, fiecare mediator utilizeaza metode personale (legea nu impune anumite metode) care ar putea sa ajute la rezolvarea problemelor expuse.
Medierea implica mai multe stagii sau aspecte:
- controversa, disputa sau diferenta de opinii dintre doua persoane sau nevoia de rezolvare a unei probleme;
- luarea deciziei cu ambele parti de comun acord decât impunerea de catre o terta persoana a solutiei;
- dorinta partilor implicate de a negocia rezolvarea problemei si acceptarea unor discutii despre interesele si obiectivele urmarite;
intentia de a obtine o pozitie pozitiva cu ajutorul unei terte persoane, independenta si neutra.
Articolul 60 din Legea nr.192/2006 mentioneaza: “În orice faza a procedurii de mediere, oricare dintre partile aflate în conflict are dreptul de a denuntacontractul de mediere, încunostintând, în scris, cealalta parte si mediatorul.Mediatorul ia act de denuntarea unilaterala a contractului de mediere si, în cel mult 48 de ore de la data primirii încunostintarii, întocmeste un proces-verbal de închidere a procedurii de mediere. Daca una dintre partile aflate în conflict nu se mai prezinta la mediere, fara a denunta contractul de mediere în conditiile alin. (1), mediatorul este obligat sa faca toate demersurile necesare pentru a stabili intentia reala a partii respective si, dupa caz, va continua sau va închide procedura de mediere.”
Medierea ca metoda de rezolvare a disputelor
În domeniul rezolvarii legale a controverselor, medierea ofera metode informale de solutionare a problemelor, unde o terta persoana, mediatorul, încearca sa ajute partile sa ajunga la o întelegere. Desi medierea nu are standarde legale, partile se pot angaja în scris ca vor respecta întelegerile efectuate.
Medierea difera de celelalte metode de rezolvare a conflictelor prin simplitatea si claritatea cu care este realizata. Este de preferat sa se ajunga la un consens între persoanele implicate si sa nu se ajunga la impunerea unei solutii de catre un judecator, care nu poate cunoaste problemele în profunzimea lor. Mediereaiti ofera posibilitatea de a rezolva împreuna cu toate partile implicate problemele aparute si de a preveni aparitia altora.
Pentru mai multe detalii vezi Manualul de acordare a custodiei editat de ARPCC
Exista nenumarate site-uri care explica beneficiile medierii din punct de vedere financiar sau din punctul de vedere al efortului celor doua parti implicate. Vom încerca sa detailam aici efectele psihologice ale medierii asupra copiilor si asupra legaturilor acestora cu parintele caruia nu i s-a încredintat custodia.
- De facto, medierea si programul de vizitare mai larg pe care aceasta îl implica, implementeaza principiile custodiei comune deoarece prinmediere partile aflate în conflict cu privire la cine sa se ocupe de cresterea si îngrijirea copiilor dupa divort se îndeparteaza de pozitia beligeranta si vin spre conlucrare.
- În fapt partile ajung sa îsi negocieze, un nou "contract" pentru colaborarea în viitor, cel putin pâna când copiii ajung la vârsta majoratului. Astfel partile ajung, atunci când medierea se desfasoara cu succes sa clarifice un plan de îngrijire (numit plan parental) în care ambii parinti se implica pe o baza regulata.
Cele mai importante efecte pentru copii sunt:
- Medierea permite parintilor nerezidenti sa îsi vada copiii mult mai des (fiind stimulati si de atitudinea parintelui rezident)
- Contactele telefonice dintre parintele nerezident si copil sunt mai frecvente
Parintii nerezidenti sunt mai implicati în aspectele care tin de disciplina copiilor, îngrijirea personala, pregatirea morala, în participarea la petrecerile si evenimentele scolare importante, în activitatile de recreere.
Mediator Petru Mustateanu
Medierea este disponibila permanent. Asa cum stim, in perioada verii judecatoriile intra in vacanta judecatoreasca, iar procesele se amana pana in toamna cand activitatea se reia si odata cu ea si termenele lungi si procedurile riguroase. Conflictele aparute pe perioada verii de natura comerciala, dreptul familiei, mobing, malpraxis, protectia consumatorului, angajat-angajator etc, trebuie sa astepte pana cand se incheie vacanta judecatoreasca sau pot apela la mediere .
