,,Giurgiuvean de-al nostru”

,,Giurgiuvean de-al nostru”

Am sa incep astazi prin a multumi tuturor domnilor care ma victimizeaza pe la televizor, prin presa, pe internet, celor care blamandu-ma fac oamenii sa se intrebe: ,, Dar oare ce are cu el? “ Celor care fac ca numele meu sa fie auzit si de cei care care nu ma cunosteau inca, celor care au facut ca blogul prin care ma exprim(http://pepimustateanu.blogsot.com ) sa aiba vizite fara precedent, celor care mi-au facut o campanie de mediatizare cum nu speram sa am, indiferent de numele pe care il poarta, vreau sa le multumesc.
Pentru ca fara ei nu m-as fi bucurat de aprecierea si compasiunea pe care o simt din toate partile. Oameni pe care nu ii cunsteam ma opresc pe strada si imi spun: ,,Noi suntem alaturi de tine, indiferent ce spune presa, noi stim ca esti giurgiuvean de-al nostru si ca iti pasa de noi si de orasul asta. Nu te lasa la ei ca nu ii crede nimeni!” Doamna de la care cumpar branza din piata, casierita de la hipermarket, doamna Flori frizerita, Gabi de la bar, Nea Nicu ceasornicarul, nea Vica taximetristul si multi altii, oameni neinteresati de politica pana acum au devenit pentru mine, pentru ca ma cunosc.
Prietenii imi sunt mult mai aproape in aceste momente si ma sustin, iar asta ma bucura si mai tare. Cosmin Georgescu se intreba la un moment dat cum mai rezist. Cred ca sustinerea oamenilor simpli imi da puterea de care am nevoie.
Si cred ca singurul atribut cu care m-am mandrit pana acum si a ramas neterfelit de barfe si de presa este acesta, ca sunt giurgiuvean. GIURGIUVEAN 100 % asa cum am si denumit de astazi blogul meu.
Cei de generatia mea ma cunosc pentru ca au copilarit cu mine. Chiar daca locuiam in cartier, imi petreceam weekendurile in centru ca toti cei de-o varsata cu mine. Si cum discoteci erau doar doua, era imposibil sa nu ne cunoastem macar din vedere.
Cei mai mari imi cunosc familia, parintii si unchii, oameni muncitori ca toata generatia care a suferit sub comunism. Cei mai cu experienta stiu ca sunt nepotul lui George Dinu sobarul, giurgiuvean si el, cel caruia comunistii i-au daramat fabricuta de teracota de pe soseaua Sloboziei la care visase o viata, fortandu-l sa munceasca in cooperatie. Nu dupa mult timp din acest motiv i s-a tras si moartea. Pe locul fabricii daramate a fost construita casa in care am copilarit , locuind cu mama sora si bunica mea.
Ce stiu foarte putini este ca strabunicul meu a fost senatorul de Giurgiu din perioada interbelica in parlamentul Romaniei, Stan Costache.
Poate par exagerat povestind asta, dar o fac pentru a intelege ca sunt legat cu multe sentimente de acest oras.
Pentru mine e important sa am in mana o interperale a sa in sedinta parlamentului din 12 martie 1920 in care spunea: ,, Domnilor a inceput ciocarlia sa cante,trebuie sa dati pamant,taranul trebuie sa mearga la plug. Domnule presedinte, domnilor senatori, v-as ruga din tot sufletul in numele taranilor plugari din intreaga Romanie Mare, sa nu mai stam asa de vorba si sa ne galcevim intre noi, fara nici un folos. Mai bine cred ca am face, daca am ruga pe domnul presedinte sa tinem cateva sedinte de noapte, pentru ca sa terminam mai repede cu legile agrare”
Mi-ar placea ca dupa un secol sa ii pot continua proiectele. Mi-ar placea sa am ocazia sa pot face ce simt pentru orasul si judetul acesta. Mi-ar placea sa pot dovedi ca sunt giurgiuvean 100 % sau cum spun oamenii ,, giurgiuvean de-al nostru”, sa am demnitate sa-mi privesc concetatenii in ochi, iar nepotii mei sa ajunga sa scrie pe blogul personal despre mine.

Pepimustateanu.blogspot.com

Criza III sau F.M.I versus Poponetz

Criza III sau F.M.I versus Poponetz

Analisti, copii de suflet ai lui Brucan, plus Badea si Moise Guran ori... te miri cine, isi dau cu parerea la televizor despre cat este de grav imprumutul F.M.I. Ca nu e bun, ca nu avem nevoie, ca ne ia banii inzecit inapoi, ca noi, ba nu - NOI cu litere mari am fi fost capabili sa depasim criza si bla, bla, bla.
Frateeee a tampit toata lumea? Pai nu eram noi tara cu regi ai asfaltului fara asfalt? Nu Mircea Badea ala care urla pe toate televizoarele ca nu avem nevoie de imprumut ne povestea despre ce masini conduce Poponetz? Despre in ce hal este furata tara asta de ,,Baietzii destepti” pe care eu ii voi numi in continuare generic Poponetz ? Nu analistii lu” Peste ne povesteau in ce hal a fost jefuita tara careai acum ii plange de mila ca primeste un imprumut? Sa presupunem ca imprumutul nu e unul avantajos si ca nu am avea nevoie de el si ca tot ce ne spun analistii ar fi adevarat.CARE ESTE PENTRU MINE DIFERENTA INTRE A FI FURAT DE F.M.I SAU A FI FURAT DE POPONETZ?
Poate si F.M.I.-ul are un Poponetz al lui care nu mai are bani pentru iahturi sau pentru elicoptere. Suntem mai fericiti daca ne sfideaza Poponetzul nostru decat daca o face Poponetzul lor?
Top 500 milionari. Da, top 500 milionari din Romania, l-ati citit cu totii. Cati dintre aia au facut afaceri curate si cati afaceri cu statul? Cati din toti 500 milionarii te-au sfidat din bolizii lor luxosi?
Sa mai incercam si altfel. Nu noi am vrut in U.E.? Nu fiecare politician cand are ocazia se lauda ca a dus Romania in U.E? Ce insemna U.E. pentru noi? Sa mergem in Italia cu femei la produs, la cersit si la furat din magazine? Cand auzeam ca popoare cu mai multa vechime in Uniune se impotrivesc politicilor globale ii credeam tembeli. Acum intelegem?
Nu ne-am invatat ca tara asta, indiferent de ce forma are in perceptia noastra, este jefuta constant?
Sa o luam de jos in sus.In tara in care parintii isi vand copii pentru organe de foame noi tipam ca nu avem nevoie de un imprumut?
Sau nu pe orizointala. De grija mea tipa oamenii aia in televizor ca nu e bun imprumutul? Acum trei partru luni cand banca mi-a marit fara sa ma intrebe dobanda la creditul pe care il luasem pentru... frigider sa spunem, a tipat cineva in halul asta la televizor?
De cand in tara asta am inceput sa gandin noi? Care noi va suferi din cauza imprumutului?
Mai gandeste-te!
Pepimustateanu.blogspot.com

Lasati-ma om !

Lasati-ma om !



Ratiunea imi spune sa ma ridic din fata calculatorului si sa renunt la a mai scrie aceste aceste randuri. Poate sunt doar intr-un moment de slabiciune si simt nevoia sa mi-l exprim public la fel ca si pe celelalte idei exprimate de-a lungul anilor pe acest blog, idei care ma definesc.
Insa simt nevoia sa strig: - Lasati-ma om !
In presa sau pe la colturi simt unele tendinte de demonizare a mea. Sau de minimalizare, sau de distrugere efectiva cu orice inventie, cu orice efort, numai sa nu mai exist.
Nimeni nu se astepta sa apar si sa stric socotelile unora sau ale altora, un baiat al nimanui, luptator de mult timp, dar pentru care asteptarile erau gandite pe mult mai tarziu.
Exista cativa ,, baieti” care imi lustruiesc un portret cu care m-as putea lansa lejer in viata interlopa inspaimantand orice borfas fara nici un efort.
Altii imi stiu calitatile si competentele sau lipsa acestora mai bine decat mine, si au grija sa se exprime vis-a-vis de persoana mea fara macar sa ma fi vazut vreodata fata in fata.
Daca asta nu a avut randament au incercat sa-mi fabrice documente.
Ca sa ma arunce in pat cu adversarul oficial, dar din mana carora toti au mancat cate o firimitura, mi-au inventat lucrari pe care eu le-as fi luat de la primaria Giurgiu.
Ca mi-au speculat cat au putut de mult o greseala a copilariei, nu ma pot supara. Face parte din mine,si pot trai cu asta. Dar si pe aceea au exagerat-o de asa fel, incat Lex Luther este invidios pe mine.
Nemaiavand ce sa arunce, ultima afirmatie este :,, nu am nimic cu baiatul, dar e prea tanar si nu este in stare”
Tot ce ii rog pe acestia este: lasati-ma om!
Nu este ultimul scop al meu sa ajung prefect, cu toate ca, asa cum spunea domnul Vanghelie, aceasta poate fi sansa vietii mele. Vazut de afara si eu as spune ca un baiat care nu a fost pana acum ajutat de nimeni din Giurgiu, care a reusit sa ajunga la trezeci si patru de ani sa fie propus pentru aceasta functie, ar trebui sa trateze ocazia ca pe sansa vietii sale.
Insa eu cred ca am ajuns pana aici tocmai pentru ca am tratat cerebral competitia si nu am facut greselile pe care din disperare le-as fi putut face.
Si forta mea vine tocmai din faptul ca sunt acuzabil de tanar. La o socoteala simpla ne dam sema ca si daca acum Dumnezeu imi alege alta soarta decat victoria, mai am timp pentru ea. Si daca nu peste patru, peste opt si chiar peste saisprezece ani voi avea patruzeci si noua, deci tot tanar voi fi si tot imi voi putea duce proiectele la bun sfarsit, intelegeti?
As vrea sa povestesc despre mine si o voi face. Prezenta mea a fost interzisa pe amandoua posturile de televiziune din Giurgiu, insa as vrea sa ies pe post si sa povestesc. Cred ca tacerea mea face loc povestilor lor. Si am atatea povesti frumoase, incat e pacat sa le las pe cele rele sa circule. Daca nu voi povesti pe blog. Vreau sa se stie ca sunt giurgiuvean, si ca-mi pasa de orasul acesta, ca am copilarit printre voi sau poate cu voi, ca fugeam de la scoala sa fac baie la canal, ca mergeam in club la Valah, ca am creat impreuna cu doi prieteni un ziar care a fost vandut foarte bine si poate va amintiti de saptamanalul Tineretul Giurgiuvean. Ca a trebuit sa muncesc ca sa ma tin in facultate, pentru ca nu avea cine sa ma tina,ca ador sa schiez, ca am o sotie frumoasa care ma sustine si care ma ajuta sa trec peste greutatile din aceasta perioada, ca am o fetita pe care o cheama Clara si care astazi implineste patru ani, ca sunt giurgiuvean si ca orice s-ar intampla vreau sa raman om si sa nu uit de unde am plecat.
Ca nu vreau sa fac oamenilor rau si ca nu voi da pe nimeni afara de nicaieri, ca vreau sa ajut si fac un nou fel de politica bazata pe dialog, ca nu sunt razbunator si ca imi voi dovedi calitatile in special celor care se indoiesc de ele. Ca nu scuip foc, nu am sapte capete si nici reclamatii despre vreunul din ele. Ca nu sunt vandut si nici calic, ca vreau sa imi construiesc viitorul atat mie cat si judetului in care traiesc, pentru ca nu vreau sa ma ingrop dupa o usa de birou, ci sa confirm pentru ca viata nu incepe si nici nu se termina cu aceasta lupta. Asta vrea sa povestesc, si sa se stie despre mine, nu povesti rautacioase pe care nici tu nu le crezi!

Solutii de criza - Made in Romania

Solutii de criza - Made in Romania



Economia nu trebuie judecata dupa efectele imediate pe care doar le banuim si despre care emitem pareri la televizor fara sa fim de specialitate. Economia este o stiinta exacta care trebuie calculata in cifre si care poate fi cuantificata cu exactitate.
Imprumutul F.M.I., mult controversat, este necasar tarii noastre impotriva vocilor pripite care il contesta. Daca am vedea relatia cu F.M.I, ca pe una cu un medic de economii nationale, atunci nu ni s-ar mai parea ciudat faptul ca va trebui sa fim monitorizati, ca va trebui uneori sa se taie in carne vie, sau ca vom avea nevoie de o perioada de covalescenta pana reusim sa obtinem o economie sanatoasa. Daca nu avem nimic de ascuns, de ce ne temem de monitorizare? Daca licitatiile sunt corecte, unde este deranjul ca reprezentantii F.M.I. le supravegheaza? Prezenta F.M.I. strica socotelile tarii noastre, sau pe ale unor cetateni care erau cu degetele pana la cot in borcanul cu miere?
Scaderea impozitului pe salarii cu treizeci de procente nu ar fi o pierdere foarte mare la bugetul de stat. Insa aceasta masura avantajeaza suficient de consistent in special firmele de productie ce implica multa forta de munca.
Daca acest treizeci la suta din salariu neimpozitat s-ar cheltui numai pe produse romanesti, am obtine un nou castig pentru industria autohtona.
Daca comerciantii, indiferent de originea lor ar sti ca oamenii au un fond ce se poate cheltui doar pe ,,made in Romania”, ar umple rafturile cu aceste produse si in acelasi timp ar avea si vanzari mai mari.
Daca criza de lichiditati pe piata monetara ar fi ajutata de prezenta unor bonuri de cumparaturi care sa reprezinte 30 % din salariu, pe care sa nu se perceapa impozit, si care sa se cheltuie doar pe produse care sa contina holograma ,,made in Romania” , am inchide acest circuit cu efecte sigure.
Monitorizarea respectarii adaosului comercial declarat.
Pentru a exemplifica luam cel mai la indemana aliment: painea. Ultima crestere a pretului painii a fost atunci cand pretul graului pe piata libera depasise zece mii de lei pe kg, iar cel al barilului de petrol peste 120 de dolari.
Acum pretul graului este undeva la patru mii cinci sute de lei vechi pe kg, iar barilul de petrol sub 50 de dolari, dar painea are acelasi pret. Nu cumva ne dam singuri la picioare sub masca crizei mondiale? De ce ne e frica de F.M.I?
Despre ce masuri anticriza se vorbeste la televizor?

P.S.: O economie absolut libera de implicarea controlului statului cu jucatori pe piata liberi de orice regula, este ca o turma lasata absolut libera de supravegherea ciobanului, la dispozitia lupului , absolut liber.

Criza

Criza


Chiar daca va asteptati sa dau un raspuns la criza politica din judetul Giurgiu, voi face referire mai jos la criza economica care a pus stapanire pe intreg mapamondul. Asta si pentru ca ma simt suficient de economist in ciuda indoielilor pe care rautaciosii le au impotriva mea.
Auzim vorbindu-se despre criza, si unii chiar am inceput sa o resimtim la un nivel sau altul. De la pierderea locului de munca, somaj tehnic, liste de desponibilizari si pana la spatii comerciale parasite sau blocarea pietei imobiliare, imaginea crizei a inceput sa fie prezenta pretutindeni.
Dept raspuns la ea primim termeni abstracti. Pentru ca nu pot numi intentii reale raspunsuri de genul: ,,pachet anticriza” sau ,, masuri anticriza” sau ,,buget de criza”.
Cred ca masurile anticriza ar trebui sa contina masuri concrete, de amploare, si aplicate vizibil la toalte nivelurile.
Sincer, tot ce vad miscandu-se pana in acest moment, ar fi deblocarea creditelor bancare, chiar si cu riscul unor dobanzi enorme, usoara stabilizare a leului pe piata valutara, si cam atat.
La nivel de intentie ar mai fi de amintit cateva idei cum ar fi cele de esalonare a datoriilor firmelor catre banci, dar nu si a datoriilor catre bugetul de stat, garantarea unor imprumuturi a producatorilor din industria auto sau facilitati pentru angajatori, insa neconcretizate si fara un efect vizibil.
Daca mi se permite sa am o parere, as aprecia si unele masuri mai aproape de concret, dar izolate, luate la nivelul unor ministere conduse de oameni mai inimosi si, de ce sa nu remarc, mai tineri.
Prima ar fi masura luata de Minstrul Bazac aceea de a mari implicarea statului in scaderea pretului medicamentelor eslonat in functie de marimea pensiei cu pana la 90 % din pretul de raft.
A doua masura concreta, in ciuda controverselor create, este cea luata de ministrul Udrea. Ideea de a nu lasa banii ce se cheltuiesc pe concedii sa iasa din tara prin masura tichetelor de vacanta este demna de apreciat.
Pana la urma asta ar trebui sa stea la baza ,, masurilor anticriza”. Pentru ca piata externa este una instabila, tot ce ar trebui sa facem ca masura urgenta este aceea de circula biletele cu valoare, ca sunt ele lei, euro sau orice, in interirul tarii. Dar asta se face prin legi specifice. Pe care nu le vad. Iar incurajarea pietei interne nu se face renuntand la masina proprie in favoarea unui Logan, asa de ochii lumii. Trebuie influentati toti cei trei factori. Primul este producatorul, care pentru a supravietui trebuie pe perioada crizei sa produca la cel mai mic pret, renuntand la retehnologizari sau cresteri salariale. Al doilea este comerciantul. Acesta, chiar daca este hipermaket sau simplu magazin de cartier, trebuie sa fie constient ca aducand produse de afara, in schimbul lor trimite banii care ajung sa dispara de tot de piata interna. Nu in ultimul rand cumparatorul ar trebui sa fie constient ca o perioada ar trebui sa cumpere produse romanesti, pentru ca, prin circuitul banilor in piata, sa aiba de unde sa mai ajunga pana la sfarsitul crizei cate ceva si inapoi la el in buzunar.
Nu vreau sa depasesc spatiul obisnuit, dar voi continua in zilelele urmatoare sa ma exprim, ferindu-ma cat pot de limbajul specific.