Imediat dupa terminarea liceului am inceput sa lucrez ca si colaborator la ziarul Giurgiu Express.Cu toate ca depusesem o cerere de angajare si la ziarul domnului Gaghi, si la cel al domnului Metaxa, singurul care a pariat pe mine a fost redactorul sef al acestui ziar, Dan Mucenic. Responsabila cu stirile acolo era Liliana Nicolae care acum este reporter BBC. Nu a durat insa mult si Dan Mucenic a strans o echipa in care ma numaram si eu, impreuna cu care a pus bazele unui nou trust de presa: Gene. Sediul redactiei se afla la parterul unui apartament pe strada Tineretului. Pe langa stiri eram si fotoreporter, ocupandu-ma de fotografiile, nedigitale pe atunci, care ilustrau ziarul. Acolo l-am cunoscut pe Ionel Muscalu si aceeasi parere buna pe care mi-am format-o atunci o am si astazi despre el. Creasem ziarul ,,Fermierul din sud “ format din 6 saptamanale care acopereau toate zilele saptamanii fara dumnica. Aveam practic un cotidian format din 6 saptamanale. Eram foarte incantat de ceea ce faceam chiar daca lucram zi-lumina. Atunci am cunoscut-o si pe fata care mai tarziu avea sa-mi devina sotie. Pret de un an si ceva, eram prezent la munca zilnic, de dimineata de la ora 8 si pana noaptea, cand, uneori la 10, 11, plecam acasa lasand ziarul era gata de tipar. Poate pentru ca pusesem foarte mult suflet in munca mea am suferit foarte mult cand intr-o zi, din senin, colegul meu Marius Naescu (acum ProSport) ne-a dat vestea dureroasa. Finantatorul ziarului Eugen Cocean inchide trustul de presa.
Dupa o luna de regrete, am luat initiativa impreuna cu inca trei colegi, si am gasit finantare pentru un nou ziar. De data aceasta formatul era unul nou, conceput de noi. ,,Tineretul Giurgiuvean” Era un saptamanal care aparea joia si care pe langa articolele scrise lejer, tinereste de noi, continea un element de noutate in presa de atunci: dedicatiile, pe care tinerii anilor 1996, fara internet sau telefon mobil, si le dadeau reciproc prin intermediul ziarului. Dupa sase luni, poate impresionat de vanzarile mari ale ziarului, poate de entuziasmul nostru, Mihai Preda, patronul televiziunii Tehnosat, ne ofera o emisiune de o ora, care se difuza sambata seara si care purta acelasi nume cu ziarul nostru - Tineretul Giurgiuvean.
Am intrerupt legatura cu presa in timpul stagiului militar apoi m-am intors la televiziunea Tehnostat unde mi-am reluat activitatea. Am inceput si facultatea in acelasi timp, la zi, la o facultate particulara. Crin Belea, colegul meu pe atunci mi-a simtit pasiunea pentru imagine, si a insistat sa incerc sa filmez. Mi-a placut atat de tare incat, in scurt timp, am lasat stirile pentru imagine. Eram operatorul preferat al realizatorilor de emisiuni de atunci: Cosmin Cretu, Ionel Muscalu sau Emil Talianu.
Numai ca la momentul in care Mihai Preda a vandut televiziunea, nu mi-am mai gasit locul in colectiv si am prins curaj sa dau examen pentru postul de profesor suplinitor in invatamant. Terminam si facultatea si dupa licenta gandeam ca invatamantul putea fi o varianta. Asa am ajuns sa il am director pe profesorul Emil Talianu care atunci era directorul scolii ,,Emil Gulian”.
Tot domnul Talianu a fost cel care intr-o zi ma intreaba daca nu cumva mi-ar placea sa merg la o sedinta la PSD.
De aici incepe o noua etapa a vietii mele care face obiectul urmatoarei poastari.
Dupa o luna de regrete, am luat initiativa impreuna cu inca trei colegi, si am gasit finantare pentru un nou ziar. De data aceasta formatul era unul nou, conceput de noi. ,,Tineretul Giurgiuvean” Era un saptamanal care aparea joia si care pe langa articolele scrise lejer, tinereste de noi, continea un element de noutate in presa de atunci: dedicatiile, pe care tinerii anilor 1996, fara internet sau telefon mobil, si le dadeau reciproc prin intermediul ziarului. Dupa sase luni, poate impresionat de vanzarile mari ale ziarului, poate de entuziasmul nostru, Mihai Preda, patronul televiziunii Tehnosat, ne ofera o emisiune de o ora, care se difuza sambata seara si care purta acelasi nume cu ziarul nostru - Tineretul Giurgiuvean.
Am intrerupt legatura cu presa in timpul stagiului militar apoi m-am intors la televiziunea Tehnostat unde mi-am reluat activitatea. Am inceput si facultatea in acelasi timp, la zi, la o facultate particulara. Crin Belea, colegul meu pe atunci mi-a simtit pasiunea pentru imagine, si a insistat sa incerc sa filmez. Mi-a placut atat de tare incat, in scurt timp, am lasat stirile pentru imagine. Eram operatorul preferat al realizatorilor de emisiuni de atunci: Cosmin Cretu, Ionel Muscalu sau Emil Talianu.
Numai ca la momentul in care Mihai Preda a vandut televiziunea, nu mi-am mai gasit locul in colectiv si am prins curaj sa dau examen pentru postul de profesor suplinitor in invatamant. Terminam si facultatea si dupa licenta gandeam ca invatamantul putea fi o varianta. Asa am ajuns sa il am director pe profesorul Emil Talianu care atunci era directorul scolii ,,Emil Gulian”.
Tot domnul Talianu a fost cel care intr-o zi ma intreaba daca nu cumva mi-ar placea sa merg la o sedinta la PSD.
De aici incepe o noua etapa a vietii mele care face obiectul urmatoarei poastari.
