Sa o punem de-o revolutie!

Cand stam la birou, la tribuna parlamentului, la masa presei sau oriunde, ne mai apuca grija de oameni, iar atunci suntem cu totii eroi. Cand e vorba de protestul real, in strada, de lupta cu reprezentantii puterii, indiferent ca cum se numesc ei, asteptam ca sindicatele sa scoata oamenii in strada.

Eu spun sa iesim cu totii in strada si sa ne cerem drepturile inapoi. Si viata si tara si libertatea sa ne-o cerem in gura mare, in fata guvernului si a prefecturilor sau oriunde se organizeaza proteste si sa strigam pana cand ne vor auzi, iar apoi sa strigam pana cand vocile noastre ii vor obseda pana la nesomn, iar daca nu au solutii pentru problemele noastre, sa strigam pana cand vor pleca acasa si vor lasa altii, oricare ar fie aceia, sa conduca tara asta mai bine decat ei.

Sa o punem de-o revolutie! Sa iasa in strada toti parlamentarii opozitiei, toti liderii partidelor care nu sunt la putere, toti liderii de opinie din toate domeniile, toti oamenii care vor o viata normala. Sa protestam fara sa luam in seama disputele sindicalistilor, ambitiile politicienilor sau orgoliile colegilor. Sa protestam si cei din privat si cei din sistemul bugetar, si pesionari si studenti, sa o facem pentru ca numai de noi depinde schimbarea pe care ne-o dorim.

Sa o punem de-o revolutie! Sa fim asa cum simtim, sa eliberam furia prin strigatele nostre, sa luptam democratic umar la umar pana cand vom obtine un raspuns revendicarilor noaste.

Sa o punem de un milion de revolutii separare care se mainfesta impreuna, milioane de revolutii la care nu ne cheama nimeni, dar la care noi participam din convingerea ca asa nu se mai poate.

Eu am sa fiu acolo de fiecare data si am sa protestez, va astep cat mai multi sa cerem schimbarea!