Sa trecem podul prieteniei…

Sa trecem podul prieteniei! Nu, nu cel peste Dunare, cel dintre noi. Cel care pastreaza distanta intre mine si tine, intre doi oameni care locuiesc in acelasi orasel micut de provincie prividu-se ca niste straini. Sa trecem podul prieteniei cel care devine mai greu de trecut pe zi ce trece, fara sa aiba taxe de platit sau pazitori de frontiera. Sa-l trecem in fiecare zi noi si sa-i invitam si pe ceilalti sa ne treaca podul.
Nu stiu daca podul acesta ca simbol este doar al nostru, al giurgiuvenilor, sau al tuturor, asa cum nu stiu nici daca e bine sa-l avem sau nu. Poate ca podul creeaza distanta, si lipsa lui ne-ar fi situat mai aproape unii de ceilalti. Poate ca Podul Prieteniei, pe care va rog sa-l treceti bucurandu-ma ca exista, face accesul mai greu.
Chiar asa, sa fie oare bune podurile? Podurile reale, cel al lui Apolodor sau al lui Saligny sau al lui Bizet, au creat legaturi sau au delimitat distante? Sa fim mai reci noi fata de cei de dincolo de pod? Sau sa-i simtim aproape, aproape, la un pod distanta?
Cred ca primele poduri au fost de gheta, si parca de atunci pastreaza aceeasi raceala in ele. Iarna ingheta apa, si treceam Neajlovul, Oltul, Dunarea, peste un pod inghetat. Repede, cu teama sa nu se incalzeasca. S-ar fi topit si am fi ramas acolo.Am fi ramas poate impreuna cu cei carora le treceam podul. Iar pod inapoi nu mai era pana la un nou inghet.
Sau poate podurile ceeaza apropierea. Oamenii ,, de dincolo” la care nu credeam sa avem acces, odata cu podul devin ,,oamenii de-aici”. Important e doar sa trecem podul. Insa n-o facem. Exista un pod al prieteniei prafuit, bantuit doar de ganduri si amenintat cu uitarea. Ne e mai confortabil sa fim distanti. Pana la urma spun unii: cine se cred ceilalti sa treaca podul prietenie la mine ? alti gandesc chiar: La ce-mi trebuie mie un pod al prieteniei? Sa treaca toti dincoace cu toate problemele lor. Nu sunt eu satul de ale mele? Cei mai speriati gandesc cumva c-ar vrea sa treaca... dar asa uitat si prafuit gandesc ei, o fi sigur? Sa urc pe el cu toata increderea si sa se rupa? De ce sa risc?
Eu zic sa trecem podul prieteniei. Nu, nu cel peste Dunare, cel dintre noi. Cel care pastreaza distanta intre mine si tine, intre doi oameni care locuiesc in acelasi orasel micut de provincie prividu-se ca niste straini.

pepi mustateanu